Rezultate

27 ian.

a (se) neliniști

Verbul a (se) neliniști este un derivat regresiv de la adjectivul neliniștit, printr-un proces destul de sinuos. Adjectivul s-a format, la rândul lui, prin derivare de la liniștit – obținut prin conversiune din participiul verbului a liniști. Prin urmare, între cele două verbe există o legătură, dar nu cea directă, pe care am bănui-o.

Înseamnă „a-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufetească” ori „a se umple de neliniște”, iar sinonimele sunt extrem de numeroase, dar și foarte diferite, în funcție de nivelul neliniștii: a (se) alarma, a (se) agita, a (se) frământa, a (se) intriga, a (se) îngrijora, a-i păsa, a se sinchisi, a (se) speria, a se teme, a (se) tulbura, a se zbuciuma, a se zvîrcoli.

Între ele, se remarcă, de asemenea, un termen livresc – a (se) impacienta și câteva regionalisme – a bindisi, a se cioșmoli, a (se) îngrija, a (se) îngriji, a (se) lărmui. În anumite situații extreme, temenul medical corespunzător este a angoasa. Relația de antonimie pare să fie mult mai simplu de stabilit, pentru că dicționarele indică o singură posibilitate – a (se) domoli.

Toată adolescența am suferit de insomnii. Groaznice. Adormeam spre dimineață, noapte de noapte, până cedam de oboseală. Dormeam apoi ca ursu’ vreo câteva nopți și o luam de la capăt… Pe măsură ce am înaintat în vârstă, lucrurile s-au mai așezat. Cred că am învățat să dorm, dar am și devenit mai pricepută în a îndepărta factorii perturbatori.

Dorm destul de mult și destul de bine, mă odihnesc suficient, mai ales în perioadele în care sunt foarte ocupată. Adorm ușor și relativ devreme, însă, din timp în timp, undeva pe la 3-4 spre dimineața, toate problemele pământului vin peste mine. Mă trezesc, și pe suflet mi se așterne un soi de agitație, îngrijorare, o panică nelămurită, care nu-mi mai dă pace.

Evident, anxietatea mea are întotdeauna motive reale, adică nu vin din senin și știu exact cauza care mă neliniștește, dar lucrurile capătă niște proporții uriașe și imposibil de controlat, iar eu îmi aduc aminte de insomniile grele ale adolescenței… Și mă calmez dintr-odată, pentru că știu că dimineață, pe lumină, totul va fi bine, iar demonii vor intra la loc, în cutiuțele lor mici. Ce bine că învățăm, în timp, să-i domolim!

04 feb.

a amnistia

Verbul a amnistia este un neologism venit din franceză – amnistier. Înseamnă „a acorda amnistie unui infractor” sau „a scoate un delict de sub sancțiunile legii”. Termenul are, prin urmare, un sens propriu – „a acorda printr-o lege o amnistie”, dar și unul figurat – „a ierta, a trece cu vederea”.

Se poate folosi cu referire la deținuții eliberați printr-o amnistie, dar și orice alte situații în care o persoană este scutită de o pedeapsă ori este iertată, scuzată. Fundamental, sensurile verbului sunt legate de cel al substantivului corespunzător – amnistie.

Continuare »

27 dec.

DOOM 2: paraclinic – paragramă

* paraclinic apare ca noutate; termenul înseamnă „care depășește domeniul clinic” și este adjectiv masculin cu pluralul paraclinici și femininul paraclinică-paraclinice

! paradox este substantiv neutru cu o singură formă de plural acum – paradoxuri

! parafazie („tulburare maladivă de vorbire caracterizată prin substituirea și deformarea cuvintelor”) are două despărțiri în silabe acceptate – pa-ra-fa-zi-e/par-a-fa-zi-e; este substantiv feminin cu genitiv-dativul parafaziei

* paragenetic înseamnă „referitor la paragenetică (ramură a geneticii care studiază totalitatea factorilor ce influențează evoluția intrauterină din momentul fecundației până la naștere)”; este adjectiv masculin cu pluralul paragenetici și femininul paragenetică-paragenetice

! paragramă („greșeală de ortografie constând în substituirea unei litere cu alta; joc de cuvinte”) se desparte pa-ra-gra-mă; este substantiv feminin cu genitiv-dativul paragramei și pluralul paragrame

13 nov.

Collins Dictionary desemnează „single-use” drept cuvântul anului 2018

Adjectivul „single-use” („de unică folosință”), care face referire la produse din plastic de unică folosință, a fost ales cuvântul anului 2018 deoarece utilizarea s-a a crescut de patru ori din 2013 încoace, iar poluarea este o problemă care apare în agenda politică.

Lexicografii de la Collins au declarat că imaginile văzute în documentarul BBC, „Blue Planet I”, în care albatroșii își hrănesc puii cu plastic, au contribuit la folosirea din ce în ce mai frecventă a termenului „single-use”.

De asemenea, punctează conștientizarea de către public a problemelor pe care le aduc aceste produse folosite o singură dată. Parlamentul European a introdus recent o reglementare prin care interzice folosirea produselor de plastic de unică folosință (paie, bețișoare cosmetice, farfurii, sticle și tacâmuri) care se așteaptă să intre în vigoare în 2021. Și Marea Britanie plănuiește să introducă o taxă pe ambalajele de plastic.

Continuare »

09 oct.

Termeni din sfera cinematografiei în OED

Numele lui David Lynch, Quentin Tarantino, Stanley Kubrick, Steven Spielberg, Frank Capra și Robert Altman, regizori și realizatori legende în lumea filmului, au fost transformate în adjective. Termeni ca „Lynchian”, „Tarantinoesque”, „Kubrickian”, „Spielbergian”, „Altmanesque” și „Capraesque” sunt acum oficial parte din lexiconul OED (Oxford English Dictionary).

Termenul „Lynchian” este definit drept “caracteristic, reminiscent sau imitație a lucrărilor lui David Lynch, care se remarcă prin juxtapunerea elementelor suprarealiste sau sinistre cu cadre lumești, din viața de zi cu zi și prin folosirea unor imagini vizuale care subliniază calitatea de reverie a unui mister sau o amenințare.”

Continuare »

19 sept.

„Horses” de Edwin Muir

Barely a twelvemonth after
The seven days war that put the world to sleep,
Late in the evening the strange horses came.
By then we had made our covenant with silence,
But in the first few days it was so still
We listened to our breathing and were afraid.
On the second day
The radios failed; we turned the knobs; no answer.
On the third day a warship passed us, heading north,
Dead bodies piled on the deck. On the sixth day
A plane plunged over us into the sea. Thereafter
Nothing. The radios dumb;
And still they stand in corners of our kitchens,
And stand, perhaps, turned on, in a million rooms
All over the world. But now if they should speak,
If on a sudden they should speak again,
If on the stroke of noon a voice should speak,
We would not listen, we would not let it bring
That old bad world that swallowed its children quick
At one great gulp. We would not have it again.
Sometimes we think of the nations lying asleep,
Curled blindly in impenetrable sorrow,
And then the thought confounds us with its strangeness.
The tractors lie about our fields; at evening
They look like dank sea-monsters couched and waiting.
We leave them where they are and let them rust:
‘They’ll molder away and be like other loam.’
We make our oxen drag our rusty plows,
Long laid aside. We have gone back
Far past our fathers’ land.
And then, that evening
Late in the summer the strange horses came.
We heard a distant tapping on the road,
A deepening drumming; it stopped, went on again
And at the corner changed to hollow thunder.
We saw the heads
Like a wild wave charging and were afraid.
We had sold our horses in our fathers’ time
To buy new tractors. Now they were strange to us
As fabulous steeds set on an ancient shield.
Or illustrations in a book of knights.
We did not dare go near them. Yet they waited,
Stubborn and shy, as if they had been sent
By an old command to find our whereabouts
And that long-lost archaic companionship.
In the first moment we had never a thought
That they were creatures to be owned and used.
Among them were some half a dozen colts
Dropped in some wilderness of the broken world,
Yet new as if they had come from their own Eden.
Since then they have pulled our plows and borne our loads
But that free servitude still can pierce our hearts.
Our life is changed; their coming our beginning.
După războiul scurt de șapte zile
Ce toropise lumea, peste-un an,
Sosiră și ciudații cai.
Noi încheiasem pace cu tăcerea,
Dar la-nceput ne ascultam răsuflul
Și ne-ngrozeam – prea amuțise totul.
A doua zi degeaba răsuceam
La radio butoanele. ‘Ntr-a treia
Trecu pe lângă noi un vas de luptă
Cu morți morman pe punte. Într-a șasea
Un avion se prăbuși în mare.
Și radiourile nu vorbeau.
Mai stau și astăzi prin bucătării
Și poate că-au rămas de-atunci deschise
În milioane de-ncăperi din lume.
Dar dacă ar vorbi acum,
Dacă deodată ar vorbi din nou,
Dacă o voce ar vorbi la prânz,
Noi n-am mai asculta, n-am vrea să-nvie
Urâta lume veche, lumea care, hâlpav,
Și-a înghițit copiii. Nu mai vrem.
Popoarele, ne spunem câteodată,
Au adormit, chircite de durere,
Și gândul ni se pare nebunesc.
Pe câmpuri zac tractoare; noaptea
Par niște monștri-ai apelor la pândă.
Noi le lăsăm să ruginească-acolo:
“Și ele-au să se-ntoarcă în pământ”.
Din nou îi înjugăm pe boi la pluguri
De mult uitate. Ne înapoiem
Hăt dincolo de vetrele străbune.
Și, iată, spre sfârșitul verii,
Veniră-ntr-un târziu ciudații cai.
Pe drum, departe,-am auzit
Un tropot, apoi – liniște, apoi din nou,
Dinspre-o răspântie, un tropot-tunet.
Și capetele lor erau
Ca un talaz surpat, spăimântător.
Vândusem caii noștri încă-n vremea
Bunicilor, spre-a cumpăra tractoare.
Acum ni se păreau la fel de stranii
Ca fabuloșii armăsari din herburi
Sau antice picturi cu cavaleri.
Ne era teamă să ne-apropiem.
Dar caii așteptau, fricoși și dârzi,
Parcă trimiși de o poruncă veche
Să afle unde-am rătăcit și dacă
Frăția milenară ne-o mai amintim.
La început nu ne-am gândit că sunt
Făpturi ce pot fi bunuri de priință.
Iar printre ei erau și câțiva mânji
Fătați în vreun pustiu al lumii sparte,
Dar parcă scoși dintr-un Eden al lor.
De-atunci trag pluguri, duc poveri.
Dar servitutea lor mărinimoasă
Ne săgetează inimile. Viața ni-e schimbată;
Sosirea lor e începutul nostru.
Edwin Muir traducere de Leon Levițchi

© 2024 blog.ro-en.ro