Ştie toată lumea, adjectivul „wet” înseamnă „umed”, „ud”. Iar ca verb, nu-i de mirare, înseamnă „a umezi”, „a uda”.

Dar iată că intră în scenă mult mai rar întâlnitul cuvânt „whet„. Ca verb, înseamnă „a ascuţi”, „a da la tocilă” (o lamă sau aşa ceva). La prima vedere, sensul lui „whet” este foarte diferit de cel al lui „wet„, nu le-ai putea confunda vreodată. Numai că „whet” are şi un sens figurat. Se referă la ascuţimea simţurilor când te apucă o poftă – aşadar „a aţâţa”, „a stimula”, „a excita”. Dacă e vorba de mâncare, asta aduce cu „a face să plouă-n gură”. Iată umezirea!

Cuvântul „whet” se foloseşte şi ca substantiv, însemnând „ascuţire”. Iar la figurat – „stimulent”, „aperitiv”.

În vorbire, „wet” şi „whet” sunt mai uşor de confundat, doarece mulţi vorbitori pronunţă „wh” ca „w”.