11 iun.
„Thomas The Rhymer”
| True Thomas lay on Huntlie bank; A ferlie he spied wi’ his e’e; And there he saw a ladye bright Come riding down by the Eildon Tree. |
Şedea pe-un mal, în Huntly, Thomas Şi-l cuprindea mare mirare; Pe sub aripi, o doamnă-aleasă Se-apropie de el călare. |
| Her skirt was o’ the grass-green silk, Her mantle o’ the velvet fyne; At ilka tett o’ her horse’s mane, Hung fifty siller bells and nine. |
Cămaşa-i de mătase verde, De catifea mantaua ei Şi-n coama calului sunau Cincizeci şi nouă clopoţei! |
| True Thomas he pu’d aff his cap, And louted low down on his knee ‘Hail to thee Mary, Queen of Heaven! For thy peer on earth could never be.’ |
Îşi scoase Thomas pălăria Şi se plecă pân la pământ: – „Eşti doamna cerului – aicea Potrivă-ţi nu ştiu de când sunt.” |
| ‘O no, O no, Thomas’ she said, ‘That name does not belang to me; I’m but the Queen o’ fair Elfland, That am hither come to visit thee. |
– „Nu, Thomas, nu, răspunse doamna, cu dânsa cum să mă măsor? Eu sunt crăiasă peste zâne Şi vin acum din ţara lor. |
| ‘Harp and carp, Thomas,’ she said; ‘Harp and carp along wi’ me; And if ye dare to kiss my lips, Sure of your bodie I will be.’ |
Ciupeşte-ncet a harfei corzi, Cântări de-alean şi dor îngână; Dar de cutezi să mă săruţi, Pe trupul tău voi fi stăpână.” |
| ‘Betide me weal; betide me woe, That weird shall never daunten me.’ Syne he has kiss’d her rosy lips, All underneath the Eildon Tree. |
– „Orice mi s-ar putea-ntâmpla, Nu mă-nspăimânt de-aşa făptură!” Îşi spuse Tom şi, sub arin, O sărută cu foc pe gură. |
| ‘Now ye maun go wi’ me,’ she said, ‘True Thomas, ye maun go wi’ me; And ye maun serve me seven years, Thro’ weal or woe as may chance to be.’ |
– „Ei, Thomas, dragule, acum Va trebui să vii cu mine Ca şapte ani să mă slujeşti, De-o fi la rău, de-o fi la bine.” |
| She ‘s mounted on her milk-white steed, She ‘s ta’en true Thomas up behind; And aye, whene’er her bridle rang, The steed gaed swifter than the wind. |
Săltă pe calu-i alb ca spuma, Pe Thomas l-aşează la spate, Dădu frâu calului şi-acesta Zbura mai repede ca săgeata. |
| O they rade on, and farther on, The steed gaed swifter than the wind; Until they reach’d a desert wide, And living land was left behind. |
Şi-au mers, şi-au mers, şi armăsarul Zbura mai repede ca vântul, Când au ajuns la o pustie Şi-n urmă au lăsat pământul. |
| ‘Light down, light down now, true Thomas, And lean your head upon my knee; Abide ye there a little space, And I will show you ferlies three. |
– „Coboară-acum, coboară, Thomas, Şi culcă-te în poala mea Şi-n timp ce tu te odihneşti, Eu trei minuni ţi-oi arăta. |
| ‘O see ye not yon narrow road, So thick beset wi’ thorns and briers? That is the Path of Righteousness, Though after it but few inquires. |
Au vezi tu drumul cel îngust Înăbuşit de scai şi spini? Acela este Drumul Drept, Deşi îl caută puţini. |
| ‘And see ye not yon braid, braid road, That lies across the lily leven? That is the Path of Wickedness, Though some call it the Road to Heaven. |
Au vezi tu drumul ce coteşte Prin crânguri cu de crini lăicer? Acela este Drumul Strâmb, Deşi-i zic unii drum spre cer. |
| ‘And see ye not yon bonny road That winds about the fernie brae? That is the Road to fair Elfland, Where thou and I this night maun gae. |
Au vezi şi-un drum ce şerpuieşte Spre mândrul dealului pripor Pe noi, la noapte, ne aşteaptă – El duce-n Ţara zânelor! |
| ‘But, Thomas, ye sall haud your tongue, Whatever ye may hear or see; For speak ye word in Elfyn-land, Ye’ll ne’er win back to your ain countrie.’ |
Dar să nu-ngaimi o vorbă, Thomas, Orice-ai vedea şi auzi; Dacă vorbeşti în ţara-aceea, Acasă nu vei mai veni.” |
| O they rade on, and farther on, And they waded rivers abune the knee; And they saw neither sun nor moon, But they heard the roaring of the sea. |
Şi-au mers, şi-au mers, şi pân’ la piept Au trebuit să-noate-n ape; Nici soare nu vedeau nici lună, Dar marea şuşotea aproape. |
| It was mirk, mirk night, there was nae starlight, They waded thro’ red blude to the knee; For a’ the blude that ‘s shed on the earth Rins through the springs o’ that countrie. |
Sub bezne grele, fără stele, Au înotat apoi prin sânge, Căci sângele vărsat în lume Pe-acel tărâm şuvoi se strânge. |
| Syne they came to a garden green, And she pu’d an apple frae a tree: ‘Take this for thy wages, true Thomas; It will give thee the tongue that can never lee.’ |
Sosiră-apoi într-o grădină Şi dintr-un pom ea smulse-un măr; – „Ia-ţi plata, Thomas – gura ta Rosti-va numai adevăr.” |
| ‘My tongue is my ain,’ true Thomas he said; ‘A gudely gift ye wad gie to me! I neither dought to buy or sell At fair or tryst where I might be. |
– „Pe gura mea stăpân sunt eu, Şi-ţi mulţumesc de-asemeni plată! Să cumpăr şi să vând la târg N-am fost în stare niciodată; |
| ‘I dought neither speak to prince or peer, Nor ask of grace from fair ladye!’— ‘Now haud thy peace, Thomas,’ she said, ‘For as I say, so must it be.’ |
Şi, iarăşi, să vorbesc la domni Sau de la doamne să cer dar.” – „Şi-acum, aşa cum ne-a fost vorba, O vorbă să nu scoţi măcar.” |
| He has gotten a coat of the even cloth, And a pair o’ shoon of the velvet green; And till seven years were gane and past, True Thomas on earth was never seen. |
I-a dat crăiasa haine scumpe Şi ghete verzi de catifea Şi şapte ani nu l-a văzut În lumea noastră nimenea. |
| Baladă populară | traducere de Leon Leviţchi |