31 aug.
„The Cataract of Lodore” de Robert Southey
| “How does the water Come down at Lodore?” My little boy asked me Thus once on a time; And moreover he tasked me To tell him in rhyme. Anon, at the word, There first came one daughter, And then came another, To second and third The request of their brother, And to hear how the water Comes down at Lodore, With its rush and its roar, As many a time They had seen it before. So I told them in rhyme, For of rhymes I had store; And ’t was in my vocation For their recreation That so I should sing, Because I was Laureate To them and the king. |
Cum vine oare apa la Lodora? Odrasla într-o bună zi îmi cere Să-i povestesc. Eu, vrând să-i fac plăcere, Numaidecât s-alătură şi sora, Şi-o altă surioară mai veni. Şi mare fu dorinţa tuturora, Şi toţi voiau cu orice preţ a şti Cum se coboară apa la Lodora, În furia şi măreţia ei, Aşa precum o mai văzuse ei. Deci nu mă las nici eu prea mult rugat, Căci, îndrăgit al rimelor sonore, Sunt şi al lor, în anumite ore, Şi-al regelui poet laureat. |
| From its sources which well In the tarn on the fell; From its fountains In the mountains, Its rills and its gills,— Through moss and through brake It runs and it creeps For a while, till it sleeps In its own little lake. And thence at departing, Awakening and starting, It runs through the reeds, And away it proceeds Through meadow and glade, In sun and in shade, And through the wood-shelter, Among crags in its flurry, Helter-skelter, Hurry-skurry. Here it comes sparkling, And there it lies darkling; Now smoking and frothing Its tumult and wrath in, Till, in this rapid race On which it is bent, It reaches the place Of its steep descent. |
Din obârşia plină de izvoară Care ţâşnesc într-un adânc bazin Al muntelui stâncos, apele vin Şi se preling încet şi se strecoară, Alunecă-n zigzaguri, dau ocol, Prin feregă şi muşchi făcându-şi cale, Se duc aproape nesimţit la vale, Apoi adorm ici-colo-n câte-un ghioi; De-acolo apa ce părea că-i moartă Deodată-şi sparge singură o poartă, Şi-acum curgând prin stuf o întrevezi, Printre mesteceni, pajişti şi livezi, Prin rarişti trece vesel, strălucind Sau umbrele pădurii o cuprind, Sărind ca o războinică vitează Zăgazele ce drumul i-l brăzdează Pân’ la-nălţimea malului râpos. Cum merge apa la Lodora-n jos? Aicea, iat-o viu fierbând în clocot, Dincoace, iat-o iarăşi aţipită Ici spumegând, vuind, fugind cu ropot Înfuriată şi nepotolită, Urmându-şi calea-n goana ne-ntreruptă, Săltând în sus şi-n jos, chemând la luptă Şi-ameninţând să surpe, să prăvale Stânci, peşteri – tot ce i se pune-n cale. |
| The cataract strong Then plunges along, Striking and raging, As if a war waging Its caverns and rocks among; Rising and leaping, Sinking and creeping, Swelling and sweeping, Showering and springing, Flying and flinging, Writhing and ringing, Eddying and whisking, Spouting and frisking, Turning and twisting, Around and around With endless rebound! Smiting and fighting, A sight to delight in; Confounding, astounding, Dizzying and deafening the ear with its sound. |
Sărind şăgalnică, Crescând năvalnică, Slăbind, târându-se, Ţâşnind, lăfăindu-se, Fugind, azvârlindu-se, Aiurind, zvârcolindu-se, Ocolind, plecându-se, Săltând, re-ntorcându-se, De peste tot şi-adună În goana-i ce detună Şuviţele ei săltăreţe, Din care sar alte răzleţe Pe care-apoi iarăşi le-ndrugă Pân’ la o nouă fugă. |
| Collecting, projecting, Receding and speeding, And shocking and rocking, And darting and parting, And threading and spreading, And whizzing and hissing, And dripping and skipping, And hitting and splitting, And shining and twining, And rattling and battling, And shaking and quaking, And pouring and roaring, And waving and raving, And tossing and crossing, And flowing and going, And running and stunning, And foaming and roaming, And dinning and spinning, And dropping and hopping, And working and jerking, And guggling and struggling, And heaving and cleaving, And moaning and groaning; And glittering and frittering, And gathering and feathering, And whitening and brightening, And quivering and shivering, And hurrying and skurrying, And thundering and floundering; Dividing and gliding and sliding, And falling and brawling and sprawling, And driving and riving and striving, And sprinkling and twinkling and wrinkling, And sounding and bounding and rounding, And bubbling and troubling and doubling, And grumbling and rumbling and tumbling, And clattering and battering and shattering; |
Scurmând şi opintindu-se, Luptând şi despletindu-se, Ea îşi urzeşte ţesătura ei, Că stai uimit, şi pleoapele Le-nchizi fără să vrei Rămâi aşa nedumerit, Şi asurzit, şi aiurit De larma ce-o fac apele În cursul lor nemaioprit. Săgeată pornind, Şoptind, forfotind, Clocotind şi cotind, Smorcăind, horcăind, Ici picând strop cu strop, Ici jucând în potop, Năruind, stăruind, Tremurând, murmurând, Târâind, pârâind, Ropotind, bobotind, Duduind, zguduind, Vâjâind, gâfâind, Aromind şi momind, Şi muribund, tresărind şi sărind, Şi fierbând şi turbând. |
| Retreating and beating and meeting and sheeting, Delaying and straying and playing and spraying, Advancing and prancing and glancing and dancing, Recoiling, turmoiling and toiling and boiling, And gleaming and streaming and steaming and beaming, And rushing and flushing and brushing and gushing, And flapping and rapping and clapping and slapping, And curling and whirling and purling and twirling, And thumping and plumping and bumping and jumping, And dashing and flashing and splashing and clashing; And so never ending, but always descending, Sounds and motions for ever and ever are blending, All at once and all o’er, with a mighty uproar; And this way the water comes down at Lodore. |
Galopând şi săpând, şi luptând şi surpând, Strălucind, clipocind, nălucind, rătăcind, Lunecând, zdruncinând, şi jucând şi trecând, Unduind, şerpuind şi suind, şi vuind, Spumegând, fumegând, răpăind şi strigând, Dănţuind, chefuind, duduind şi huind, Bolborosind, regăsind, poposind şi sosind, Şopăind, ropăind, ţopăind, hopăind, Frământând şi cântând, desfătând şi săltând, Mereu, mereu coboară, domoală ori zglobie, Bătrâna cataractă, vulcan de apă vie, Împreunând tot soiul de zgomote ciudate, Cu-a valurilor sale schimbări neîncetate, Şi-ţi trâmbiţă sonora Şi vesela solie… Aşa coboară apa-n cădere la Lodora… |
| Robert Southey | traducere de Şt.O. Iosif |