Verbul a transpărea arată ciudat şi este foarte rar folosit. Nu toate dicţionarele îi dau o explicaţie, majoritatea mulţumindu-se să pomenească doar câţiva termeni sinonimi, pentru lămurirea sensului cuvântului. Înseamnă „a se vedea foarte vag (din cauza depărtării, a întunericului)”, dar şi – în alte contexte – „a apărea printre alte elemente”. Lexemele echivalente sunt a se întrevedea, a se (între)zări, a se ghici.

Cred că cel mai mult la verbul ăsta m-a surprins faptul că, deşi e rudă bună cu transparenţa, conotaţiile lui par să ducă exact în direcţia opusă a semnificaţiei. Nu are legătură cu limpezimea, claritatea şi luminozitatea, ci, dimpotrivă, cu obscurul şi cu nedesluşitul… Lucrurile transparente sunt pozitive, cele care transpar nelămurite, neclare, poate necunoscute ori neînţelese.

Continuare »

Verbul a observa îşi diferenţiazǎ sensurile în funcţie de prezenţa sau absenţa intenţionalitǎţii în realizarea acţiunii, şi de scopul acesteia. Prin urmare, se poate referi la o banalǎ bǎgare de seamǎ, la simpla remarcǎ involuntarǎ, fiind sinonim cu a percepe, a sesiza, a constata, sau pur şi simplu a zǎri, a vedea, a distinge fugitiv cu privirea, reţinând rapid detalii. Pe de altǎ parte, observarea se poate face sistematic, referindu-se fie la examinarea cu atenţie pentru formarea unei pǎreri sau însuşirea unor cunoştinţe (a studia, a cerceta, a scruta), fie la supravegherea rǎuvoitoare şi urmǎrirea pe ascuns (a spiona, a iscodi, a pândi), care poate avea ca justificare nevoia de a controla.

Într-o altǎ accepţie, verbul poate sǎ aibǎ un rol în comunicare, o finalitate exprimabilǎ, sǎ se refere la a face o remarcǎ, a constata verbal ori a semnala o situaţie, a exprima o observaţie. Şi nici atunci (sau mai ales atunci) lucrurile nu sunt deloc simple, pentru cǎ atragerea atenţiei cuiva poate sǎ aibǎ conotaţii binevoitoare, dar poate fi profund criticǎ în anumite circumstanţe, moment în care observaţia devine sinonimǎ cu dojana şi cu reproşul.

Continuare »