| From you, Ianthe, little troubles pass Like little ripples down a sunny river; Your pleasures spring like daisies in the grass, Cut down, and up again as blithe as ever. |
Necazurile tale, Ianthe, seamăn Cu undele din însoritul râu; Plăcerile, cu bumbişori prin grâu, Cosiţi, dar renăscând – vii fără seamăn. |
| Walter Savage Landor | traducere de Leon Leviţchi |
| Past ruin’d Ilion Helen lives, Alcestis rises from the shades; Verse calls them forth; ‘tis verse that gives Immortal youth to mortal maids. |
Ruină-i Troia, dar Elena-i vie, Alcesta dintre umbre, e în floare, Căci versul dăruieşte tinereţe Eternă muritoarelor fecioare. |
| Soon shall Oblivion’s deepening veil Hide all the peopled hills you see, The gay, the proud, while lovers hail These many summers you and me. |
Curând Uitarea-şi va aşterne vălul Peste coline mândre, muşuroi De oameni veseli! Dar îndrăgostiţii Îşi vor aduce-aminte-n veac de noi. |
| Walter Savage Landor | traducere de Leon Leviţchi |
| Ianthe! you are call’d to cross the sea! A path forbidden me! Remember, while the Sun his blessing sheds Upon the mountain-heads, How often we have watcht him laying down His brow, and dropt our own Against each other’s, and how faint and short And sliding the support! What will succeed it now? Mine is unblest, Ianthe! nor will rest But on the very thought that swells with pain. O bid me hope again! O give me back what Earth, what (without you) Not Heaven itself can do— One of the golden days that we have past, And let it be my last! Or else the gift would be, however sweet, Fragile and incomplete. |
Vrei, Ianthe, să treci marea? te îmbie Cărarea-nchisă mie? Când soarele se apleca-n înalt Spre creasta munţilor, Cum îl vegheam, cum ne-aplecam şi noi Unul spre celălalt Şi cât de lunecos era apoi Sprijinul frunţilor! Eu unul astăzi reazem n-am decât Durere şi urât Şi gânduri înmuiate în amar. Redă-mi nădejdea iar! Întoarnă-mi ce, fără făptura ta, Nici cerul nu îmi poate da: Încă o zi de aur – ea va fi, În viaţa-mi, cea din urmă zi. Altminteri, darul ce-l voi fi primit N-ar fi desăvârşit. |
| Walter Savage Landor | traducere de Leon Leviţchi |
| ‘Do you remember me? or are you proud?’ Lightly advancing thro’ her star-trimm’d crowd, Ianthe said, and lookt into my eyes. ‘A yes, a yes, to both: for Memory Where you but once have been must ever be, And at your voice Pride from his throne must rise.’ |
„Mă mai cunoşti? Eşi mândru?” Ianthe-mi spuse Păşind prin lumea ei de stele-apuse Şi mă privi în ochi. „Mi-aduc aminte Şi mândru sunt. Unde-ai fost tu-nainte E Amintirea, veşnic; când vorbeşti, Mândria-şi lasă hainele crăieşti.” |
| Walter Savage Landor | traducere de Leon Leviţchi |
© 2024 blog.ro-en.ro