Verbul a inspecta a ajuns la noi prin cunoscutul proces de relatinizare, venind pe filieră franceză (inspecter, din latinescu inspectare). Este un tranzitiv care se referă la „a controla cu autoritate, a verifica activitatea unei persoane, a unei instituții etc. pe baza unei însărcinări speciale”. Prin extindere de sens, termenul poate avea în vedere „a examina, a cerceta amănunțit și cu atenție ceva”.

Acțiunea este, în general, realizată de un inspector, ce are sarcina de „a examina îndeplinirea unor sarcini”. Controlul se efectuează în mod oficial, pentru a constata dacă totul decurge cum trebuie. În funcție de context, sinonimele pot fi a cerceta, a controla, a observa, a revedea, a revizui, a verifica; cele mai neobișnuite sunt din fondul vechi: a revedui, a teorisi (grecism) și a șmotri (militar).

Continuare »

Verbul a verifica are în dicţionare două sensuri de bază. Primul dintre acestea se referă la „a supune ceva unui control, pentru a constata dacă acesta corespunde adevărului, cerinţelor, calităţii sau anumitor date”. Astfel, se pot verifica date, noutăţi, teze sau afirmaţii, dar şi motoare, aparate, maşini, sinonimele fiind, în aceste cazuri, verbe precum a încerca, a proba, a revedea, a revizui.

Dintr-un alt punct de vedere privind lucrurile, sub un aspect mai complex ce necesită un proces mai îndelungat, verificarea se poate referi la persoane, însemnând „a cerceta pe cineva (ori activitatea cuiva) pentru a vedea în ce măsură corespunde funcţiei sau calităţii pe care o deţine sau care i se încredinţează”. În acest caz, sinonimele sunt – în funcţie de felul verificării – a cerceta, a controla, a examina, a inspecta.

Continuare »