21 dec.
„Those Evening Bells” de Thomas Moore
| Those evening bells! those evening bells! How many a tale their music tells Of youth, and home, and that sweet time When last I heard their soothing chime! |
Clopot târziu, clopotul blând, Atâta dor mi-aduce-n gând De anii duşi, de-un stins cămin Unde-ascultam zvonul lui lin. |
| Those joyous hours are passed away; And many a heart that then was gay Within the tomb now darkly dwells, And hears no more those evening bells. |
Ce fericiri au fost alt’dat’, Ce bucurii, s-au spulberat; Şi-atâţi zac azi în trist mormânt, Fără s-audă zvonul sfânt. |
| And so ’t will be when I am gone,— That tuneful peal will still ring on; While other bards shall walk these dells, And sing your praise, sweet evening bells. |
Apoi nici eu n-o să mai fiu, Dar dangătul va răsuna… Alţi barzi, păşind în urma mea, Te vor slăvi, clopot târziu. |
| Thomas Moore | traducere de Victor Frunză |