Verbul a comanda are câteva sensuri care sunt des folosite, dar care au arii diferite de utilizare. Astfel, primul dintre acestea se referă, în registrul militar, la „a da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mişcări”. Celelalte două sensuri sunt din sfera economică, însemnând, mai întâi, „a da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meşteşugar”, iar apoi „a solicita mâncare sau băutură într-un local public”.

În diferite dicţionare, aceste definiţii suferă modificări minore. Se mai poate observa, de pildă, un sens care se referă la felul în care pot fi manevrate sistemele tehnice. Termenul vine din franceză – commander, iar sinonimele sunt, în funcţie de semnificaţia utilizată, a cere, a conduce, a controla, a dispune, a ordona, a porunci, a regla, a solicita.

Continuare »

Verbul a cere are foarte multe sensuri şi foarte multe sinonime, fiinţând în limbă încă de la începuturile sale. Se referă, în primul rând, la „a-şi manifesta dorinţa de a avea ceva, a se adresa cuiva pentru a obţine ceva, pentru a-l convinge să îndeplinească o dorinţă”, apoi la „a face unei fete propuneri de căsătorie” (adică a peţi). Cel de-al treilea sens trimite la „a cere de pomană, a implora”, stabilind sinonimie cu a cerşi, şi abia spre finalul articolului explicativ apare şi ideea „a pretinde ceva în baza unui drept, pornind de la prevederile legii”, cu sinonime ca a exige, a reclama, a revendica, a solicita. Presupun că ordinea este stabilită de evoluţia pe axa temporală şi de răspândirea sensului, însă rămâne interesant faptul că termenul e mai curând asociat cu cerşetoria decât cu revendicarea.

Dintr-un alt punct de vedere privind lucrurile, verbul poate avea între conotaţii obligativitatea, adică „a impune, a face să fie necesar”, cu sinonime ca a comporta, a implica, a necesita, a reclama, a pretinde (în structuri precum „copilul cere atenţie” ori „se cere să…”). Ori dimpotrivă, se poate referi, pur şi simplu, la simplul moft – a dori, a pofti, a voi, a vrea. Foarte interesante sunt expresiile, dintre care folosim des a cere voie – „a stărui pe lângă cineva, a ruga pe cineva pentru a obţine permisiunea”, a cere socoteală/cont/seamă – „a trage la răspundere, a pretinde lămuriri de la cineva”, a cere satisfacţie – „a pretinde compensaţie morală în urma unei jigniri sau a unei insulte”, ori celebra vorbă ochii văd, inima cere – structură care traduce dorinţa, pofta, voinţa de ceva ori de cineva.

Continuare »