Verbul a ursi apare cu o explicaţie etimologică legată de un termen din neogreacă – oríso (viitorul lui a determina), termen ce-mi pare relativ târziu, dată fiind vechimea credinţelor păgâne legate de acest act. Apare foarte des în superstiţii şi basmele populare (în creaţia folclorică, în general), însemnând „a hotărî dinainte soarta unei fiinţe sau a unui lucru”, fiind sinonim cu a hărăzi, a meni, a predestina, a soroci, a sorti.

Într-o foarte puternic specializată accepţie a termenului, ursit(ă) înseamnă „persoană considerată ca fiind predestinată să devină soţ (soţie) cuiva”, referindu-se însă şi la ceea ce înseamnă destin, soartă ori fatalitate. Într-un sens general, verbul poate avea în vedere orice intenţie de „a face cuiva vrăji, farmece”, fiind sinonim cu a vrăji, a fermeca, ori doar referindu-se la încercarea de a prezice, a ghici viitorul cuiva.

Continuare »