Verbul a (se) îmblânzi este unul frumos şi blând, care nu dă prea multe bătăi de cap. Înseamnă, într-o primă accepţie, „a deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (şi în folosul) omului” – sinonim cu a (se) domestici. De unde putem deduce că n-o fi chiar aşa „frumos şi blând” verbul ăsta în lumea animalelor… Probabil că acolo, la loc de mare cinste, aşa cum se şi cuvine, este neîmblânzirea!

Prin extindere de sens, verbul se poate referi la orice demers de „a face sau a deveni (mai) blând”, în timp ce sensul figurat are în vedere elementele dezlănţuite ale naturii (furtună, vânt etc.) – „a scădea în intensitate”. Sinonimele sunt destul de numeroase: a alina, a atenua, a calma, a descreşte, a diminua, a domoli, a îmbuna, a linişti, a micşora, a modera, a pondera, a potoli, a reduce, a scădea, a slăbi, a tempera – multe dintre ele având şi nuanţă reflexivă.

Continuare »

Verbul a usca are mult mai multe sensuri decât m-am aşteptat, probabil datorită provenienţei din limba latină, lucru ce îl aşază în rândul celor mai vechi termeni pe care îi avem. Sensul general, care le explică într-un fel pe toate celelalte, înseamnă „a scoate sau a-şi pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc”. Nuanţând explicaţia, verbul se poate referi la pământ (a se zbici, a seca, a asana), la conserve (a deshidrata legume, fructe, peşte), la pâine (a se împietri, a se întări), la rufe (a se zvânta), la vegetaţie (a-şi pierde seva, a se veşteji, a se ofili), la organe sau părţi ale corpului (a se atrofia), la oameni cu totul – de durere, jale, dor (a-şi pierde vlaga, a slăbi, a se chinui, a se consuma), ori la ochii/lacrimile lor, atunci când greul trece (a înceta să mai plângă).

Continuare »

Verbul a elibera face parte dintre acele cuvinte în numele cărora, din când în când, oamenii sunt capabili de sacrificii imense. Cu nuanţă mai puţin tragică, se poate referi şi la militărie (a fi lăsat la vatră) sau prizonierat (a pune în libertate), la atomi (a se desprinde dintr-o moleculă) sau mecanisme (a slăbi), la o funcţie/post (a da afară, a destitui), la acte (a da cuiva un document) sau la spaţii (a evacua, goli o cameră). Cel mai profund sens al termenului se leagă organic, însă, de posibilitatea de a acţiona după propria voinţă sau dorinţă, presupunând pe a da sau a-şi lua libertate, a înlătura oprimarea (naţională, politică, socială, mentală).

Continuare »