Verbul a desfide este dintre cele destul de rar folosite, care cer de obicei o situaţie extremă pentru justificarea utilizării. Înseamnă „a chema, a provoca pe cineva să dovedească ceva, ştiut fiind că nu va reuşi”, putând să reprezinte, într-o confruntare, şi o modalitate de „a spune cuiva că nu este crezut sau că este considerat incapabil”.

Termenul este folosit foarte des în sinonimie cu a înfrunta, cu a sfida şi cu a brava, însemnând „a înfrunta, a nesocoti o primejdie”, pierzându-şi ceva din conotaţiile sensului de bază. Ceea ce aseamănă cele două situaţii este însă atitudinea: implică provocare, sfidare, dispreţ, dar şi pericol.

Continuare »