În limba română, verbul a (se) păcăli are origine necunoscută şi înseamnă „a induce pe cineva în eroare, printr-o viclenie sau printr-o minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza”. În această situaţie, este sinonim cu a amăgi, a înşela, a minţi şi echivalent cu locuţiunea „a trage pe sfoară”. Termenul poate avea şi nuanţă reflexivă, referindu-se la „a-şi greşi socotelile, a aprecia greşi; a lua un neadevăr drept adevăr, a cădea în eroare”, deci a se amăgi, a se înşela.

Pentru a păcăli pe altcineva este nevoie de o intenţie răuvoitoare în obţinerea vreunui beneficiu nemeritat, recurgând la diverse mijloace necinstite, care presupun nu doar furtul, cât un plan eficient conceput în vederea exploatării credulităţii aceluia. Pentru a se păcăli pe sine, e nevoie de mult mai puţină strădanie: e iluzie, o impresie ori, pur şi simplu, ignorarea adevărului din dorinţa de a crede în altceva decât în ceea ce este. În funcţie de gravitate, unele păcăleli pot avea repercusiuni grave, altele fiind concepute doar spre amuzament.

Continuare »

Verbul a (se) amăgi înseamnă, în primul rând, „a lua un neadevăr drept adevăr”. Şi de la această idee, merge pe două coordonate: pornind de la neadevărul venit din afară, al altora care „spun minciuni”, ori de la cel născut în noi înşine. Prin urmare, sinonimele pot avea dublă valenţă, tranzitivă şi reflexivă: a (se) înşela, a (se) păcăli, a (se) minţi. Extrem de surprinzător mi s-a părut antonimul indicat de dicţionare – a dezamăgi. Căci din ce-am spus până acum despre a amăgi, nu-mi sare în ochi vreo conotaţie pozitivă. Deci antonimul unui negativ e tot negativ? O fi bună dezamăgirea ori amăgirea atunci?

Metodele prin care se realizează amăgirea unora de către alţii sunt extrem de diverse, iar efectul este cu atât mai reuşit cu cât inventivitatea este mai mare. Dicţionarele vorbesc despre recurgerea la mijloace necinstite, despre promisiuni false, despre minciuni profitând de încrederea cuiva. Însă una dintre cele mai interesante trimiteri ale termenului se referă la dimensiunea magică a vieţii, apărând astfel sinonime ca – a atrage, a îmbia, a ispiti, a ademeni, a momi, a seduce, a tenta, a vrăji, a fermeca, ori mai vechile a aromi şi a năpăstui (care include şi rezultatul concret, lipsit de echivoc).

Continuare »