Verbul a conchide înseamnă „a termina, trăgând o concluzie, a încheia o expunere, o cercetare etc.” Vine din latinescul concludere şi s-a construit după modelul lui a închide (cu care are ceva similitudini semantice), fiind echivalent al lui a conclude, folosit mai rar şi evoluat firesc din acelaşi etimon latin.

Folosit deseori în structuri argumentative, verbul se poate referi şi la „a evidenţia principalul din cele făcute / spuse anterior”, fiind sinonim cu a fini, a încheia, a sfârşi (definitiv). Poate avea în vedere şi o cuvântare sau o povestire, dar există şi o trimitere la o situaţie aparte, în care sensul este „a fi de părere, a se pronunţa pentru”.

Continuare »

Verbul a (se) încheia are două sensuri importante: unul care se referă la vestimentaţie şi la obiecte, iar altul care se referă la desăvârşirea unor activităţi, de orice fel ar fi acestea. Prin urmare, are în vedere acţiunea de „a prinde cu nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte”, dar şi varianta reflexivă, de „a-şi strânge haina, cămaşa în nasturi, în copci” ori „a-şi lega şireturile de la încălţăminte”.

Prin generalizare, termenul se poate folosi cu sensul de „a potrivi una într-alta părţile componente ale unui obiect”, sinonimele fiind, în acest caz, a îmbina, a uni. De asemenea, pentru aceste situaţii menţionate mai sus, structurile echivalente ca sens sunt, în funcţie de context, a (se) închide, a (se) îmbumba, a (se) lega, a asambla, a împreuna, a articula; nu sunt foarte numeroase, iar conţinutul nu are complexitatea celeilalte semnificaţii.

Continuare »