Verbul a (se) disciplina are, în limba română, rădăcini adânci, din latinescul disciplinari, care a ajuns la noi, se pare, pe filieră franceză – discipliner, dar îl găsim, de pildă, şi în italiană – disciplinare. Înseamnă, pe de o parte, „a (se) obişnui cu spiritul de disciplină, de ordine, a căpăta spirit de disciplină”, iar pe de altă parte, „a supune unei regule uniforme”. Termenul nu are alte accepţii şi nu pare a avea nici prea multe sinonime – poate doar a ordona ori a uniformiza (şi nu pentru toate situaţiile).

N-am fost niciodată o persoană extrem de disciplinată. Părinţii au ştiut întotdeauna să menţină un echilibru între ordine şi libertate, cu efecte pozitive în viaţa noastră de copii: au existat întotdeauna reguli de respectat, dar nu le-am simţit niciodată ca pe vreo povară imposibil de suportat. Iar rebeliunile specifice vârstei adolescentine au fost cu stoicism îndurate de sărmanii oameni… fără să-mi frângă întru totul independenţa. Şi cred, până astăzi, că în viaţa oricărui copil este necesar şi un dram de ordine.

Continuare »

Verbul a pedepsi apare ca un răspuns firesc la eroarea umană, cu grade diferite de gravitate. Înseamnă „a aplica cuiva o pedeapsă”, fie pentru o greşeală, fie pentru o infracţiune săvârşită. Termenul se poate referi la „a supune unor chinuri” ce pot fi de natură fizică sau morală, dintre toate acestea cea mai dură fiind (dacă e făcută bine şi cu reale remuşcări) auto-pedepsirea – a se chinui, a se tortura, a suferi. Foarte interesante mi s-au părut a fi sinonimele, extrem de numeroase şi diferite din punct de vedere semantic, în funcţie de domeniul de aplicabilitate.

Cea mai răspândită utilizare se circumscrie spaţiului juridic, mergând de la a sancţiona, până la a condamna, a osândi. Una dintre cele mai aprige instanţe de pedepsire este însă cea divină, motiv pentru care, foarte des, Dumnezeu bate, ceartă, obliceşte, răsplăteşte ori răzbună. Iar sinonimele utilizate în spaţiul sacrosanct al Bisericii sunt a canoni, chiar a chinui şi a căzni. Forme extreme ale pedepselor pot face trimitere la termeni având conotaţii mai dure, precum a schingiui sau a tortura. E ciudat… într-o religie în care verbul fundamental este a ierta, cu întoarcerea celuilalt obraz – deci antonimul perfect…

Continuare »