Verbul a ciripi s-a format de la interjecţia cirip, cea prin intermediul căreia, în limba română, se redă generic zgomotul plăcut pe care îl fac păsările cântătoare. Sensul de bază are în vedere, prin urmare, acţiunea de „a scoate sunete caracteristice speciei”, despre care explicaţiile de dicţionar spun că pot fi ascuţite sau zgomotoase, dar şi plăcute, armonioase.

Înclin spre această din urmă nuanţă, pentru simplul motiv că mie „cip-cirip” îmi pare destul de inofensiv la bază. În plus, sensul figurat al verbului are în vedere obiceiul de „a vorbi cu voce subţire şi melodioasă” al femeilor şi al copiilor, iar utilizarea lui cu această conotaţie are în substrat duioşia şi plăcerea celui care ascultă.

Cuvântul este utilizat şi cu valoare argotică, referindu-se la „a vorbi, a spune ceva, a face destăinuiri, a divulga ceva”. În ceea ce priveşte sinonimia, această ultimă utilizare le are în vedere pe a denunţa, a trăda, în timp ce sensul de bază are un corespondent expresiv – a pirui („a cânta în triluri”), chiar a gânguri, şi un regionalism din Oltenia – a ştiorlâcăi.

Continuare »

! ciocofleandură este un cuvânt pe care eu îl asociez cu Florin Piersic; nu ştiam însă că, de fapt, este substantiv feminin, care în noul DOOM are şi genitiv-dativ – ciocofléndurii şi formă de plural ciocoflénduri; termenul a apărut prin compunere, din ciocoi cu fleandură şi dacă mai durează criza, cred că are şanse reale să reintre în vocabularul fundamental

* cip apare ca substantiv neutru, cu pluralul cipuri

* cip-cirip este consemnat ca interjecţie… nici nu ştiam că n-a existat până acum

! circa e un adverb care are acum două abrevieri acceptate: cca/c. Absolut fără nicio legătură, dar foarte asemănător din punct de vedere fonetic, găsim !circă, familiarul lui circumscripţie; substantivul primeşte genitiv-dativ circii, şi plural circi

* circar intră în categoria substantivelor masculine, cu pluralul circari