Verbul a binevoi este un termen obținut prin compunere, din cuvintele bine și a voi, și înseamnă „a avea o dispoziție, o atitudine favorabilă față de o cerere, de o plângere; a voi, depășind anumite ambiții sau convenții; a avea bunăvoința, a avea bunătatea să…, a crede, a găsi de cuviință”. Termenul implică o nuanță de politețe, de mărinimie, de generozitate.

În ciuda acestor conotații pe care le are cuvântul, sinonimele sale se folosesc în registrul familiar și peiorativ – a binevrea, a cabulipsi, a catadicsi, a se învrednici, făcând parte, cele mai multe dintre ele, din fondul vechi al limbii. Intrate într-un con de umbră și rar utilizate astăzi, vorbele acestea își păstrează o savoare aparte, ce ignoră trecerea timpului și legile perimării.

Continuare »