Verbul a beatifica este unul utilizat în sfera religioasă, referindu-se la „a trece o persoană în categoria fericiţilor Bisericii Catolice, aflaţi pe o treaptă inferioară sfinţilor”. Termenul îşi are originea în limba latină, iar în română a intrat pe filieră franceză, făcând referire la un proces destul de îndelungat, ce vizează o persoană decedată, avându-se în vedere faptul că a respectat fără abatere canoanele bisericeşti în timpul vieţii sale duse cu evlavie.

În sensul cel mai strict al termenului, beatificarea constituie prima treaptă a sfinţeniei, o fază în procesul de canonizare, dar are şi o extindere de sens, o echivalenţă cu „sanctificarea” (trecerea în rândul sfinţilor). În sens metaforic, verbul trimite la trăirea intensă a bucuriei spirituale, la „beatitudine” – substantiv care, după ştiinţa mea, nu are un verb corespunzător, dar care exprimă singura stare potrivită sfinţeniei, cea a fericirii depline.

Continuare »