31 oct.
„A Grammarian’s Funeral” de Robert Browning
| Shortly after the revival of learning in Europe. | Curând după începutul Renaşterii în Europa. |
| Let us begin and carry up this corpse, Singing together. Leave we the common crofts, the vulgar thorpes Each in its tether Sleeping safe on the bosom of the plain, Cared-for till cock-crow: Look out if yonder be not day again Rimming the rock-row! That‘s the appropriate country; there, man‘s thought, Rarer, intenser, Self-gathered for an outbreak, as it ought, Chafes in the censer. Leave we the unlettered plain its herd and crop; Seek we sepulture On a tall mountain, citied to the top, Crowded with culture! All the peaks soar, but one the rest excels; Clouds overcome it; No! yonder sparkle is the citadel‘s Circling its summit. Thither our path lies; wind we up the heights: Wait ye the warning? Our low life was the level‘s and the night‘s; He‘s for the morning. Step to a tune, square chests, erect each head, ‘Ware the beholders! This is our master, famous calm and dead, Borne on our shoulders |
Săltaţi coşciugul, dar, cântând în cor. Noi vom lăsa în urmă, Împiedicate în priponul lor, Cătun, ogradă, turmă, Dormind ferite pe câmpie până Vor trâmbiţa cocoşii. Priviţi spre buza crestei cum se-ngână, Cu bezna, zorii roşii! Acolo-n vârf, pe nenfricatul stei, Gândirea mult aleasă, Ca din cădelniţă, din sinea ei, Se zbate ca să iasă. Lăsăm cireada şesului – noi sus Va să-i săpăm mormântul, Pe-un munte-ncins de-oraş, unde şi-a spus Cultura greu cuvântul! Înalt e orice pisc, ci unul doar Mai sus de nouri suie. Priviţi! L-încearcănă ca un pojar Lumini din cetăţuie. Poteca-aceasta urcă spre tării. Ce aşteptaţi? Noi, bieţii, Suntem ai nopţii şi-ai câmpiei fii; El este-al dimineţii. Păşiţi făr-a privi, cu pieptul plin, Semeţi, în pas cu corul. Pe umeri ducem, renumit, senin Şi mort, pe-nvăţătorul. |