12 feb.
„Poetul” de George Coşbuc
| Sunt suflet în sufletul neamului meu Şi-i cânt bucuria şi-amarul – În ranele tale durutul sunt eu, Şi-otrava deodată cu tine o beu Când soarta-ţi întinde paharul. Şi-oricare-ar fi drumul pe care-o s-apuci, Răbda-vom pironul aceleiaşi cruci Unindu-ne steagul şi larul, Şi-altarul speranţei oriunde-o să-l duci, Acolo-mi voi duce altarul. |
A soul in the soul of my people am I And sing of its sorrows and joys, For mine are your wounds and I cry Whenever you do, drinking dry That chalice of poison that’s meant for Fate’s toys. Whatever your pathway, together we’ll ail, We’ll bear the same cross and we’ll feel the same nail; Your banner and creed will be mine; The shrine of my hopes I shan’t fail To set by the side your shrine. |