Adjectivele „genial” şi „congenial” există atât în limba română, cât şi în limba engleză. Sunt însă câteva precizări care merită făcute despre ele.
În română, „genial” înseamnă înzestrat cu geniu, de geniu. Acest sens există şi în engleză, dar este învechit şi e atât de rar folosit în prezent, încât unele dicţionare nici nu-l mai menţionează. În schimb, este relativ des utilizat cu sensul de blând, plăcut, amabil, simpatic (referitor atât la persoane, cât şi la climă etc). Este interesant cum s-a ajuns la traiectorii lingvistice diferite, plecând de la acelaşi sens iniţial - de la latinescul „genius”, care înseamnă spirit protector.
Dacă în limba română sensurile pentru „genial” şi „congenial” nu lasă niciun loc de confuzie, în limba engleză lucrurile nu sunt atât de clare. Adjectivul „congenial” înseamnă în ambele limbi înrudit în spirit, care are afinităţi (cu cineva). Cum astfel de persoane sunt în acelaşi timp plăcute/simpatice, mulţi vorbitori de limba engleză amestecă sensurile. Aşadar, trebuie atenţie la alegerea cuvântului potrivit.
Verbul a se duce are cu totul alte valenţe decât corespondentul său tranzitiv. Înseamnă, mai întâi, „a merge, a se deplasa, a pleca undeva sau către cineva”. Nu presupune întotdeauna stabilirea unei ţinte precise, a unei finalităţi, putând fi sinonim cu a colinda, a cutreiera, ori referindu-se la „a pluti pe apă sau a zbura în aer”, la voia întâmplării. De asemenea, unul dintre sensurile sale nu are în vedere elemente concrete, ci se foloseşte cu privire la timp, veşti, zvonuri, gânduri, stabilind sinonimie cu a trece, a se răspândi, a se împrăştia. Semnificaţia figurată are sinonime variate, de la a dispărea, a se stinge, până la a se sfârşi, a muri.
Foarte numeroase şi sugestive sunt expresiile în componenţa cărora intră acest verb. Astfel, se poate transmite dorinţa, ardoarea ori nerăbdarea de a ajunge undeva - a se duce drept / într-un suflet / glonţ / puşcă / întins, ori distanţa mare care se parcurge - a se tot duce. În altă ordine de idei, se poate referi la măritiş - a se duce după cineva, ori la distrugere, la prăbuşire - a se duce de râpă / pe copcă / pe gârlă / pe apa sâmbetei. Poate exprima neîncrederea - du-te-ncolo!, agitaţia - du-te-vino, ocara - du-te dracului!. În mod special, structura ducă-se pe pustii! poate denumi epilepsia sau e un eufemism pentru a denumi diavolul (aghiuţă, necuratul). Continuare »
A man walks up to the main desk a library and says in a loud commanding voice to the librarian, „I’ll take two hamburgers, no mayonnaise, and an order of fries”.
The librarian looks up at him, shocked. Summoning up all the testy authority she can, she says to him, „Sir, this is a library!”
The man pauses for only a split second and then leans over close to her, cups his hand over his mouth so as to direct his voice only to her ear, and whispers, „I’ll take two hamburgers, no mayonnaise, and an order of fries”.
