! pergamut este adjectiv masculin cu pluralul pergamuți și femininul pergamută-pergamute; se folosește în legătură cu un soi de păr și fructele sale galbene, zemoase și parfumate

* periclitate apare ca substantiv nou, feminin, cu genitiv-dativul periclității; vine din verbul a periclita și este echivalent cu „pericol, primejdie”

! peridot este substantiv neutru care are acum și formă de plural – peridote („silicat de magneziu și de fier cristalizat, de culoare verde sau galbenă, cu luciu sticlos; servește ca materie primă în ceramică, pentru produse magnezice refractare”); este sinonim cu olivină

! peridotit – substantiv neutru cu pluralul peridotite – este roca în care predomină peridotul; pierde forma feminină peridotită

! perifrastic (pe-ri-fras-tic) este un termen folosit în lingvistică, adjectiv masculin cu femininul perifrastică și pluralul perifrastici („exprimat prin perifrază”)

Exerciţiu de pronunţie

Exerciţiu de pronunţie

Exerciţiu de pronunţie

Verbul a admonesta vine din limba franceză – admonester, și se referă, în sens larg, la acțiunea de „a mustra pe cineva cu severitate, a face observații, a dojeni aspru”. Termenul are însă o conotație suplimentară, pentru că cele mai multe dintre explicațiile date de dicționare subliniază faptul că acțiunea se face în calitate oficială (verbal sau în scris) și este suportată de către un subaltern care, în principiu, s-a făcut vinovat de ceva.

Evident că sensul termenului s-a deplasat foarte mult, întrucât este folosit, mi se pare, la scară destul de largă, cu valențe mai puțin oficiale. Iar sinonimele înregistrate de dicționare par să susțină această idee. În afară de faptul că sunt extrem de numeroase, multe dintre ele funcționează în registrul familiar și regional.

Astfel încât, pe lângă a certa, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, apar și verbe ca a beșteli, a muștrului, a ocărî, a probozi, a sfădi, a sudui, a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, a cîrti, a tolocăni, a(-i) bănui, a docăni, a mogorogi, a moronci, a puțui, a șmotri, a vrevi, a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, a săpuni, a scutura. Cu antonimele, lucrurile sunt mai simple – este menționat doar a lăuda.

Seria sinonimică este însă mult prea relaxat construită, cred. În mod evident, niciunul dintre termenii menționați nu are… prestanța pe care originea i-o conferă lui a admonesta (exceptându-l,  poate, pe a moraliza). Astfel încât, pare logică specializarea termenului în sfera oficială, atâta vreme cât există alternative extrem de expresive pentru toate celelalte situații.

! perfect compus este o structură alcătuită din substantiv neutru și adjectiv, la fel ca și !perfect simplu; anterior, substantivele apăreau în dicționarul ortografic doar cu forma articulată

! perfecție (per-fec-ți-e) se folosește exclusiv în structura la pefecție – locuțiune adverbială

* perfecționist (per-fec-ți-o-nist) apare ca noutate, având atât valoare substantivală, cât și adjectivală; este masculin cu pluralul perfecționiști și femininul perfecționistă-perfecționiste

* performant este și el nou, adjectiv masculin cu pluralul performanți și femininul performantă-performante

* perfuzor e substantiv neutru cu pluralul perfuzoare („instrument folosit pentru perfuzie”)