Explicaţii şi exerciţii pentru cele trei omonime

Rostul cel mai firesc al verbului a (se) mira este de a sublinia surpriza asociată vederii, auzirii sau aflării unei informaţii, stabilind sinonimie cu a (se) întreba, a (se) nedumeri, a (se) minuna, a (se) uimi. Dicţionarele de sinonime, însă, par a ne azvârli într-o dimensiune întunecată a cuvântului, pentru că majoritatea termenilor pe care îi consemnează sunt conotaţi negativ: a tremura, a (se) cutremura, a (se) încrâncena, a (se) înfiora, a (se) înfricoşa, a (se) îngrozi, a (se) înspăimânta, a zgudui.

Contrar acestora, mie mi-s dragi în mod deosebit expresiile. „Te miri ce” sau „te miri cine”, „te miri cum” şi „te miri unde” sugerează, utilizând un tu generic, o universalizare a reacţiei omeneşti în faţa surprizelor de tot felul. Cumva dimpotrivă, construcţiile de tipul „mă miram eu să” ori „mă miram eu să nu” subliniază o oarece anticipare, o aşteptare ce pare a fi contrazisă iniţial, pentru a fi apoi definitiv confirmată.

Continuare »

Început tare

David Crystal subliniază cât de important este ca cei care învaţă limba engleză să intre în contact cu diferite variante, nu doar „engleza standard”.

Într-un sat de amerindieni, un bătrân stătea şi privea către coloanele de fum care se ridicau de pe colinele din zare. Un tânăr se apropie şi îl întreabă:
- Ai văzut vreun mesaj important, bătrâne înţelept?
- Nu, doar reclame…

Lăsaţi mesaj, poate mai intră din când în când