28 nov.
„Limba noastră” de Alexei Mateevici
| Limba noastră-i o comoară În adâncuri înfundată Un şirag de piatră rară Pe moşie revărsată. |
A treasure is our language that surges From deep shadows of the past, Chain of precious stones that scattered All over our ancient land. |
| Limba noastră-i foc ce arde Într-un neam, ce fără veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste. |
A burning flame is our language Amidst a people waking From a deathly sleep, no warning, Like the brave man of the stories. |
| Limba noastră-i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere, ce spintec Nouri negri, zări albastre. |
Our language is made of songs From our soul’s deepest desires, Flash of lighting striking swiftly Through dark clouds and blue horizons. |
| Limba noastră-i graiul pâinii, Când de vânt se mişcă vara; In rostirea ei bătrânii Cu sudori sfinţit-au ţara. |
Our language is the language of bread When the winds blow through the summer, Uttered by our forefathers who Blessed the country through their labour. |
| Limba noastră-i frunză verde, Zbuciumul din codrii veşnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfeşnici. |
Our language is the greenest leaf Of the everlasting forests, Gentle river Nistru’s ripples Hiding starlight bright and shining. |
| Nu veţi plânge-atunci amarnic, Că vi-i limba prea săracă, Şi-ţi vedea, cât îi de darnic Graiul ţării noastre dragă. |
Utter no more bitter cries now That your language is too poor, And you will see with what abundance Flow the words of our precious country. |
| Limba noastră-i vechi izvoade. Povestiri din alte vremuri; Şi citindu-le ‘nşirate, – Te-nfiori adânc şi tremuri. |
Our language is full of legends, Stories from the days of old. Reading one and then another Makes one shudder, tremble and moan. |
| Limba noastră îi aleasă Să ridice slava-n ceruri, Să ne spiue-n hram şi-acasă Veşnicele adevăruri. |
Our language is singled out To lift praises up to heaven, Uttering with constant fervour Truths that never cease to beckon. |
| Limba noastra-i limbă sfântă, Limba vechilor cazanii, Care o plâng şi care o cântă Pe la vatra lor ţăranii. |
Our language is more than holy, Words of homilies of old Wept and sung perpetually In the homesteads of our folks. |
| Înviaţi-vă dar graiul, Ruginit de multă vreme, Stergeţi slinul, mucegaiul Al uitării ‘n care geme. |
Resurrect now this our language, Rusted through the years that have passed, Wipe off filth and mould that gathered When forgotten through our land. |
| Strângeţi piatra lucitoare Ce din soare se aprinde – Şi-ţi avea în revărsare Un potop nou de cuvinte. |
Gather now the sparkling stone, Catching bright light from the sun. You will see the endless flooding Of new words that overflow. |
| Răsări-va o comoară În adâncuri înfundată, Un şirag de piatră rară Pe moşie revărsată. |
A treasure will spring up swiftly From deep shadows of the past, Chain of precious stones that scattered All over our ancient land. |