! auto apare într-o singură accepţie, ca adjectiv invariabil

* autoacuza (are şi substantiv nou corespunzător, * autoacuzaţie) deschide seria verbelor extrem de numeroase formate cu particula auto-, pe care o să le înşirăm fără prea multe lămuriri suplimentare, fiind de-acum bine cunoscute: *a se autoamăgi, *a se autodenunţa, *a se autodepăşi, *a se autoeduca (cu substantiv derivat *autoeducaţie), *a se autointitula, *a se autoproclama, *a se autopropulsa.
O categorie aparte este cea a verbelor formate în acest fel, existente anterior în limbă, care acum trec în categoria reflexivelor, dintre care amintim: !a se autoadministra, !a se autoconserva, !a se autodemasca, !a se autodizolva, !a se autofinanţa, !a se autoflagela, !a se autoguverna, !a se autoignora (Cum o mai fi şi asta, frate!?), !a se automutila, !a se autopastişa, !a se autoregla, !a se autoservi, !a se autosugestiona, !a se autovaccina

* autocolant este înregistrat de două ori, atât ca nou adjectiv, cât şi ca substantiv neutru, cu pluralul autocolante

! autocontrol e un substantiv neutru care şi-a pierdut pluralul, noul DOOM nemaimenţionând pe „celebrul” autocontroale; câştigă, în sfârşit, logica semantică: îl ai sau ţi-l educi, că-i unul singur!

! autodidact funcţionează ca adjectiv şi ca substantiv, cu forme deja acceptate pentru masculin (pl. autodidácţi) şi forme noi pentru feminin (autodidactă – autodidacte). Oricât ar părea de ciudat, acestea din urmă nu erau în normă. Acuma… „femei autodidacte” o fi părând unora un oximoron, dar măcar „persoane ~” trebuie să fi fost necesar!