Cele mai importante două semne care ajută la citirea noului „regulament” ortografic şi ortoepic sunt [*] – cel care semnalează cuvintele nou-introduse, şi [!] – care marchează modificările faţă de vechiul instrument lingvistic.

Simpla vocabulă „a” apare menţionată în deschidere sub nu mai puţin de şapte forme (spre deosebire de cele trei anterioare), luată în consideraţie ca literă (cu pluralul a-uri) şi ca sunet (cu pluralul a).

* abatesă apare ca noutate, constituind un substantiv independent de ‘abate’, deşi înseamnă (în aceeaşi sferă lexicală) „călugăriţă care conduce o abaţie”; oarecum surprinzătoare mi se pare apariţia lui atât de târzie, deoarece etimonul indicat este latinescul abbatissa.

* abc [citit abecé] apare numai cu forma articulată abc-ul, fără precizarea pluralului, denumind convenţional începutul alfabetului şi, prin extindere, începutul (care nu poate fi decât unul) a orice.

* ab initio este una dintre extrem de des folositele expresii latineşti, care nu-şi găseau validarea în DOOM; pronunţia este [ab iníţio] şi se traduce prin structura „(de) la început”, desemnând începutul în sens biblic şi, prin extindere, începutul unei opere, ca univers creat după chipul şi asemănarea realităţii.

! abnegaţie nu exista în DOOM-ul vechi decât ca menţiune, cu trimitere fermă spre „negaţie”; termenul a evoluat, însă, independent, iar semnificaţie sa de „devotament (dus până la sacrificiu), renunţare, sacrificiu voluntar”, ieşit complet de sub sfera negativului, i-a dat drept de existenţă (ajutat de mai vechile fr. abnegation, lat. abnegatio, ~onis).

! aborigen îşi modifică modul de despărţire în silabe; oricât ar părea de ciudat, abia acum despărţim corect [a-bo-ri-gen]; forma agreată anterior, [ab-o-ri-gen], pornea de la etimonul latinesc ab origine „la început”.