12 iun.
The dappled die-away
Cheek and wimpled lip,
The gold-wisp, the airy-grey
Eye, all in fellowship—
This, all this beauty blooming,
This, all this freshness fuming,
Give God while worth consuming. |
Foc vesel de pistrui, galeş obraz,
buzele-n freamăt şi-n undire,
strălimpezi ochi şi pletele-n talaz,
de aur, respir de armonie şi unire,
toată această frumuseţe-n floare,
întreaga-ţi frăgezime-aromitoare
Domnului dă-i-o, deşi ispita-i mare. |
Both thought and thew now bolder
And told by Nature: Tower;
Head, heart, hand, heel, and shoulder
That beat and breathe in power—
This pride of prime‘s enjoyment
Take as for tool, not toy meant
And hold at Christ‘s employment. |
Neînfricate vine, gândul oţelit,
măreţul turn ce firea l-a durat frumos,
cap, inimă şi mână în palpit,
umeri viteji, tot suflu-ţi viforos –
mândria tinereţii, zi sărbătorească,
unealtă socoteşte-o, nu jucărie flască,
şi grijuliu păstreaz-o – Iisus s-o folosească. |
The vault and scope and schooling
And mastery in the mind,
In silk-ash kept from cooling,
And ripest under rind—
What life half lifts the latch of,
What hell stalks towards the snatch of,
Your offering, with despatch, of! |
Bolta, diapazonul minţii: învăţătură
deplină, desăvârşire a gândului, ferită
de răcire-n cenuşă de mătase pură,
sub coajă protectoare bine rumenită,
lucrul acela deja revendicat de moarte
şi după care iadul se-nnebuneşte foarte,
ofranda ta – fă-i iute vânt în lumea de departe! |
| Gerard Manley Hopkins |
traducere de S.G. Dima |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
05 iun.
The idea danced before us as a flag;
The sound of martial music;
The thrill of carrying a gun;
Advancement in the world on coming home;
A glint of glory, wrath for foes;
A dream of duty to country or to God.
But these were things in ourselves, shining before us,
They were not the power behind us,
Which was the Almighty hand of Life,
Like fire at earth’s centre making mountains,
Or pent up waters that cut them through.
Do you remember the iron band
The blacksmith, Shack Dye, welded
Around the oak on Bennet’s lawn,
From which to swing a hammock,
That daughter Janet might repose in, reading
On summer afternoons?
And that the growing tree at last
Sundered the iron band?
But not a cell in all the tree
Knew aught save that it thrilled with life,
Nor cared because the hammock fell
In the dust with Milton’s Poems. |
Ca un drapel, ideea dansa înaintea noastră;
Sunetul unei muzici marţiale;
Fiorul de a purta o armă;
Pre-sentimentul întoarcerii acasă din lumea largă;
O scânteie de glorie, furie către duşmani;
Un vis cât datoria pentru patrie sau pentru Dumnezeu.
Dar toate acestea erau lucruri în noi, strălucind înaintea noastră,
Nu ele erau puterea din spatele nostru,
Puterea era Omniprezenta mână a Vieţii,
Ca un foc în centrul pământului ridicând munţii
Sau ca forţa apelor dezlănţuite forţând si rupând zăpoare.
Îţi aminteşti cercul de fier
Pe care fierarul, Shack Dye, l-a sudat
În jurul stejarului de pe pajiştea lui Bennet,
De care atârna hamacul
În care fiica lui, Janet, putea să se odihnească
Citind în după amiezile de vară?
Şi că stejarul, crescând,
A rupt banda de fier?
Dar nici o celulă din copacul
Plin de viaţa nu ştia asta,
Nici nu s-a sinchisit că hamacul a căzut în ţărână
Împreună cu „Poemele” lui Milton. |
| Edgar Lee Masters |
traducere de Petru Dimofte |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
29 mai
Mă rogi cu-n surâs şi cu dulce cuvânt
rost să fac de seminţe, de rarele,
pentru Eutopia, mândra grădină,
în preajma căreia fulgere rodnice joacă
să-nalţe tăcutele seve-n lumină. |
You ask me sweetly, and with smile,
to bring you rare seeds
for Eutopia, the proud garden
where the fertile lightnings play
to raise the silent saps to light. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
22 mai
Threshed corn lay piled like grit of ivory
Or solid as cement in two-lugged sacks.
The musty dark hoarded an armoury
Of farmyard implements, harness, plough-socks. |
Grâu treierat, grămezi ca ivoriul,
Sau solidul ciment în saci dubli şi grei.
În iz vechi de beznă ascuns un armoriu
Cu scule de ţară, plug, frâie, şei. |
The floor was mouse-grey, smooth, chilly concrete.
There were no windows, just two narrow shafts
Of gilded motes, crossing, from air-holes slit
High in each gable. The one door meant no draughts |
Podea gri ca şoarecul, netedă, rece.
Fără geamuri, doar două raze subţiri
Cu praf auriu cum o cruce ar trece
Sus, între aerisiri. Pe singura uşă nici fir |
All summer when the zinc burned like an oven.
A scythe‘s edge, a clean spade, a pitch-fork‘s prongs:
Slowly bright objects formed when you went in.
Then you felt cobwebs clogging up your lungs |
De curent când vara tabla sta-ncinsă.
Un tăiş de seceră, o furcă, o sapă
Când intrai prindeau formă-n lumina cea stinsă.
Apoi pânze simţeai, de paing, cât să-ncapă |
And scuttled fast into the sunlit yard –
And into nights when bats were on the wing
Over the rafters of sleep, where bright eyes stared
From piles of grain in corners, fierce, unblinking. |
În plămâni – fugeai iute în curte, sub soare.
Iar în nopţi ce-aripau liliecii cu jind
Peste bârne de somn, unde ochii de jaruri
Te fixau de prin colţuri, ostili, neclipind, |
The dark gulfed like a roof-space. I was chaff
To be pecked up when birds shot through the air-slits.
I lay face-down to shun the fear above.
The two-lugged sacks moved in like great blind rats. |
Intunericul se aduna ca un golf. Eram pleavă, pus
Pentru păsări săgetând prin guri din tavan.
Stam cu faţa în jos să alung frica-n sus.
Sacii dubli intrau ca mari orbi şobolani. |
| Seamus Heaney |
traducere de G. Tartler |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
15 mai
| A nun takes the veil. |
O tânără se călugăreşte. |
I have desired to go
Where springs not fail,
To fields where flies no sharp and sided hail
And a few lilies blow. |
Să merg, dintotdeauna mi-am visat,
pe calea primăverii etern înmugurite,
pe câmpuri ce de grindini aspre-s ocolite,
în locul unde vezi doar crini în leagăn eterat. |
And I have asked to be
Where no storms come,
Where the green swell is in the havens dumb,
And out of the swing of the sea. |
Şi am cerut să fiu a zării
unde furtuni nu nasc nicicând,
iar verdea hulă amuţeşte blând
în porturi, sustrasă zbuciumului mării.
|
|
|
| Gerard Manley Hopkins |
traducere de S.G. Dima |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
08 mai
O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă
Dumnezeule, dar ce era să fac?
Când eram copil mă jucam cu tine
şi-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie.
Apoi sălbăticia mi-a crescut,
cântările mi-au pierit,
şi fără să-mi fi fost vreodată aproape
te-am pierdut pentru totdeauna
în ţărână, în foc, în văzduh şi pe ape. |
Your hidden solitude always made me sad,
but what could I do, God?
When I was a child, I played with you
and in imagination took you to pieces like a toy.
Then my wildness grew and my songs died,
and without your being with me
I lost you forever
in earth, in air, in fire, in water. |
Între răsăritul de soare şi-apusul de soare
sunt numai tină şi rană.
În cer te-ai închis ca-ntr-un coșciug.
O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea
decât cu vieaţa,
mi-ai vorbi. De-acolo unde eşti,
din pământ ori din poveste mi-ai vorbi. |
From sunrise to sunset I am
plague and mud.
You have shut yourself always in the sky as in a coffin
and if you were not closer kin to death than to life
you would speak to me from where you are
you would speak to me from within the earth, within the tale. |
În spinii de-aci arată-te Doamne,
să ştiu ce-aştepţi de la mine.
Să prind din văzduh suliţa veninoasă
din adânc azvârlită de altul să te rănească subt àripi?
Ori nu doreşti nimic?
Eşti muta, neclintita identitate
(rotunjit în sine a este a),
nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea. |
Show me, God, here among the thorns
what is it you want of me.
To catch in the air the poisoned spear others threw
from the depths to wound you beneath your wings?
Or do you want nothing of me?
You are still, mute identity,
(alpha round itself is alpha),
and you ask me for nothing, not even for my prayers. |
Iată, stelele intră în lume
deodată cu întrebătoarele mele tristeţi.
Iată, e noapte fără ferestre-nafară.
Dumnezeule, de-acum ce mă fac?
În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup
ca de-o haină pe care-o laşi în drum. |
Look at the stars coming into the world
with my own questioning griefs.
It is night, and there are no windows in it.
What am I to do from now on, God?
In you I take off my body
as if it were an old suit left in the middle of the road. |
| Lucian Blaga |
traducere de R. MacGregor-Hastie |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!