02 mai
Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite
A făcliilor de ceară care ard lângă altare –
Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare,
Nepătrunsă de-ochii roşii de pe mucuri ostenite, |
Blackness of the cathedral dome, saddened by the yellow light
Of waxen candles shimmering, which burn before the altars face;
While in the dark and spacious vault, unpenetrated realms of space
Defy the tapers’ tired eyes that strain to probe unconquered night. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
25 apr.
I that in heill wes and gladnes,
Am trublit now with gret seiknes,
And feblit with infermite;
Timor mortis conturbat me. |
Eu care-am fostu sănătos,
De beteşuguri azi sunt ros,
Pierit, slăbit din ce în ce:
Timor mortis conturbat me. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
19 apr.
Aşa spun ei, întortocheat 
Publicat de Lucian Velea in Greşeli, Traduceri, Umor
Comenteaza! Recomanda!
18 apr.
Perechea este ţelul, porunca sacră-a firii:
Stârniţi de ea, vulturii se caută prin spaţii,
Delfinele iau marea-n piept, să-şi afle mirii,
Chiar stelele în ceruri se-njugă-n constelaţii…
Ca viţa către mândrul stejar, spre tine-ntind
Ciorchinii-mi plini de patimi cu sevă-mbătătoare;
În mrejele-adorării te-nfăşur, te cuprind,
Şi orice vers îţi scriu e înc-o-mbrăţiţare.
Noi doi suntem victime ale suavei legi,
Căci dragostea nu cată la forme-ntâmplătoare:
Dac-ai fi fost femeie, te-aş fi ales eu oare?
De ce mă laşi acuma? Te smulgi şi te dezlegi?
Tăiat în jumătate şi-n pulberea zdrobirii,
Cum am să port eu singur poverile iubirii? |
Nature’s sacred command is: mating be the aim,
Stirred by it, in space, eagles seed for mates;
To find bridegrooms, dolphins offer their chest to the waves,
Even stars in the skies team into constellations…
Like a vine twig I tend towards you, proud oak,
My grapes full of passions with heady zest;
I entrap you in alluring adoration
And every verse I offer is but one more embrace.
We are both victims of the same sweet law,
Because love does not care for the fortuitous form;
Were you a woman, would I have chosen you?
Why do you leave me now tearing yourself away?
Halved and thrown in the dust of defeat,
How shall I carry alone love’s heavy burden? |
| Vasile Voiculescu |
traducere de Margareta Sterian |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
11 apr.
My soul is dark – Oh! quickly string
The harp I yet can brook to hear;
And let thy gentle fingers fling
Its melting murmurs o’er mine ear.
If in this heart a hope be dear,
That sound shall charm it forth again:
If in these eyes there lurk a tear,
‘Twill flow, and cease to burn my brain. |
Mi-e sufletul întunecat. Hai, zi-mi
din harpa ta cu-alinătoare strune,
îndeamnă de pe ele spre-nălţimi
un murmur tandru în auz să-mi sune.
Nădejdi de mai rămân, să le adune
din fundurile inimii la loc;
vreo lacrimă stingheră de rămâne,
curgând să-mi stingă al durerii foc. |
But bid the strain be wild and deep,
Nor let thy notes of joy be first;
I tell thee, minstrel, I must weep,
Or else this heavy heart will burst;
For it hath been by sorrow nursed,
And ached in sleepless silence long;
And now ‘tis doom’d to know the worst,
And break at once – or yield to song. |
Dar cântecul să-l faci intens, adânc,
şi nu întâi să-mi zici de veselie:
căci musai, barde, mi-e acum să plâng,
ori inima-mi s-o rumpe în vecie.
Hrănită ziua numai cu jelie,
tovarăş noaptea dorul greu i-a fost:
de-acu sfârşitul poate doar să-l ştie,
ori poate-n cânt să afle adăpost. |
| Byron |
traducere de Paul Abucean |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
