21 mai
La pescuit
Nu-i nicio problemă să-l arzi 
Arhiva categoriei 'Traduceri'
20 mai
„Astrophil and Stella – Sonnet XXXI” de Philip Sidney
| With how sad steps, O Moon, thou climb’st the skies! How silently, and with how wan a face! What, may it be that even in heav’nly place That busy archer his sharp arrows tries! Sure, if that long-with love-acquainted eyes Can judge of love, thou feel’st a lover’s case, I read it in thy looks; thy languish’d grace To me, that feel the like, thy state descries. Then, ev’n of fellowship, O Moon, tell me, Is constant love deem’d there but want of wit? Are beauties there as proud as here they be? Do they above love to be lov’d, and yet Those lovers scorn whom that love doth possess? Do they call virtue there ungratefulness? |
Eşti tristă, lună, şi precum un fur Sui treptele ceresculu lăcaş… Ai crede că pârdalnicul arcaş Săgeţile-şi trimite şi-n azur! Surată, dacă ochii ce-s desprinşi Cu dragostea o pot şi judeca, Tu-i înţelegi pe cei în mreje prinşi; Blajină milă-i în privirea ta. Statornicia faţă de iubite E şi la voi o faptă de nătâng? Frumoasele-s la fel de-nchipuite? Le place-a fi curtate dar îl plâng Pe-acel care iubeşte ca nebun? Vrituţii nerecunoştinţă-i spun? |
| Philip Sidney | traducere de Leon Leviţchi |
13 mai
„Astrophil and Stella – Sonnet XV” de Philip Sidney
| You that do search for every purling spring, Which from the ribs of old Parnassus flows, And every flower, not sweet perhaps, which grows Near thereabouts, into your poesy wring; You that do dictionary’s method bring Into your rimes, running in rattling rows; You that poor Petrarch’s long-deceased woes, With new-born sighs and denizen’d wit do sing, You take wrong ways: those far-fet helps be such As do bewray a want of inward touch: And sure at length stol’n goods do come to light. But if (both for your love and skill) your name You seek to nurse at fullest breasts of Fame, Stella behold, and then begin to endite. |
Tu, cel ce-adaşti la şopotit izvor, Ce, din Parnas-bătrânul, curge-n spaţii Şi orice floare,-amară, fără graţii, La poezia ta o legi, cu spor, Tu, care foloseşti aliteraţii, În rimele-ţi cu tropi clămpănitori, Ori duhul lui Petrarca-l re-nviori Cu noi suspine-n englezeşti pulsaţii, Tu iei un drum greşit: orice-ajutor Distaină vidul tău interior – Cu timpul, tot ce-i furt, dai la iveală; Pentru iubire, doar, şi-a ta-ncropeală, De-aspiri la sânul Faimei, mai întâi, Privind la Stella-ncepe să compui! |
| Philip Sidney | traducere de Dan Duţescu |
06 mai
„Robin Hood and the Widow’s Three Sons”
| There are twelve months in all the year, As I hear many men say, But the merriest month in all the year Is the merry month of may. |
În an sunt două – ori şase luni – Aşa se povesteşte – Dar cea mai mândră dintre toate E luna mai, fireşte! |