Arhiva categoriei 'Poezie'

05 nov.

„Autoportret” de Lucian Blaga

Lucian Blaga e mut ca o lebădă.
În patria sa
zăpada făpturii ţine loc de cuvânt.
Sufletul lui e în căutare,
în mută, seculară căutare,
de totdeauna,
şi până la cele din urmă hotare.
El caută apa din care bea curcubeul.
El caută apa
din care curcubeul
îşi bea frumuseţea şi nefiinţa.
Lucian Blaga is as mute as a swan.
In his homeland
a creature’s snow stands for the word.
His spirit is in quest
in age-old mute quest
since all times
and up to the ultimate bounds, without rest.
He is in quest of the water of which the rainbow drinks.
He is in quest of the water
of which the rainbow
drinks its beauty and non-being.
Lucian Blaga traducere de Dan Duţescu

29 oct.

„Ţara” de Nichita Stănescu

Ce am eu mai curat în mine, somnul
străbătut de vise vechi,
ce ai tu mai curat în tine, lemnul
arbore cu verzi urechi,
What I have purest in me: sleep
traversed by old dreams,
what you have purest in you: timber
tree with green ears.
Ce am eu mai ascuns în mine,
sângele mişcând un gând,
ce ai tu mai curat în tine,
amirosul de pământ,
What I have most hidden in me:
blood stirring a thought;
what you have purest in you:
the odour in deep earth inwrought.
Oh, şi ce am sfânt pe lume,
dulcele pământ al tău, de vis
şi tot ce-i în tine nume
de caisă din cais –
And oh, what I have sacred, pure flame:
your sweet earth, dreamlike and free,
and all that is in you the name
of fruit from an apricot-tree.
Totul, tot ce este adevăr
stă-n îmbrăţişarea noastră,
ramură cu flori de măr
şi c-o pasăre măiastră.
All, all that stands for veracity
in your embrace is averred,
blossoming bough of an apple-tree
with a wonder bird.
Poezie de Nichita Stănescu Traducere de Dan Duţescu

22 oct.

„Portretul unui vânător” de Mihai Ursachi

Dedat singurătăţii ca pardosul la sânge,
ied auriu de iubire zărit-am
în codrii înflăcăraţi ai amurgului.
Addicted to loneliness like a leopard to bloog,
I caught sight of a golden doe kid
in the flaming woods of twilight.
„Pentru ce
te-ai recunoscut? Vei putea
Vreo dată să uiţi chipul tău?”
Wherefore
did you recognize yourself? Will you ever
be able to forget your own image?”
Poezie de Mihai Ursachi Traducere de Dan Duţescu

15 oct.

„La steaua” de Mihai Eminescu

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
As that star which now rises is
From us so far away,
Its light spent myriad centuries
To reach us, on its way.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Maybe that star’s already dead,
Lost in the far, blue skies,
And all that’s left now in its stead
Are rays that meet our eyes.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
The image of what once has been
A star is that bright spot;
It did exist when still unseen,
And what we see, does not.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.
Thus, when our burning longing dies,
Extinguished in the dark,
The light of the dead love still flies
And sheds on us its spark.
Poezie de Mihai Eminescu Traducere de Dan Solomon

08 oct.

„Amurg violet” de George Bacovia

Amurg de toamnă violet…
Doi plopi, în fund, apar în siluete
– Apostoli în odăjdii violete –
Oraşul e tot violet.
Autumnal twilight purple-blue –
Afar twin poplars to the sky aspire
– Apostles dressed in purple-blue attire –
The town is all, all purple-blue.
Amurg de toamnă violet…
Pe drum e-o lume leneşă, cochetă;
Mulţimea toată pare violetă,
Oraşul tot e violet.
Autumnal twilight purple-blue –
Smart, glittering idle people stroll along,
And all in purple-blue appears the throng –
The town is all, all purple-blue.
Amurg de toamnă violet…
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Oraşul tot e violet.
Autumnal twilight purple-blue –
From up the tower I see long-tressed voivodes;
The forebears march along the country-roads –
The town is all, all purple-blue.
George Bacovia traducere de Dan Duţescu

01 oct.

„Sufletul satului” de Lucian Blaga

Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.
Little girl, put your hands on my knees.
I think that eternity was country-born.
Here every thought is slower,
and the heart throbs at a quieter pace,
as if it were not beating in your breast
but deep in the earth somewhere.
Here your thirst for redemption is healed
and if your feet are bleeding
you sit down on a bank of clay.
Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.
Look, it is evening.
The soul of the villages flutters by
like a shy odour of mown grass,
like a fall of smoke from thatched roofs,
like kids frisking on high graves.
Poezie de Lucian Blaga Traducere de Dan Duţescu

© 2026 blog.ro-en.ro