Termenul „e-mail” este de fapt o prescurtare de la „electronic mail” („poştă electronică”). Fiind folosit frecvent, există tendinţa de a fi scris „email” (fără cratimă). Această formă iese însă din schema folosită pentru prescurtările de acest gen, cum sunt „e-book” („carte electronică”), „e-commerce” („comerţ electronic”) şi multe altele. De aceea, forma „email” nu este recomandată.

Acest lucru este valabil atât în limba engleză, cât mai ales în limba română, unde cuvântul „email” înseamnă „smalţ”, folosit în special pentru acoperirea vaselor de bucătărie, ceea ce poate conduce uneori la interpretări hilare.

! avárie apare în noul DOOM cu o modificare ce m-a luat prin surprindere, pentru că nu vedeam noutatea. Aşa că l-am deschis pe cel vechi şi am constatat cu stupoare că rosteam greşit acest cuvânt: pronunţia corectă era avaríe! Abia acum vorbesc conform normei: toate formele flexionare au accentul aşezat pe cel de-al doilea a.

! avatar primeşte dreptul la o singură formă de plural – avataturi (forma coexistentă anterior – avatare fiind înlăturată)

* a avea este menţionat pentru prima dată cu valoarea sa de verb auxiliar, care ajută la formarea modurilor şi timpurilor verbale compuse; menţionăm aici perfectul compus alcătuit cu am/ai/a/am/aţi/au, sau condiţional-optativul aş/ai/ar/am/aţi/ar sau forma regională a viitorului 3 sg. a

* avocaţial a fost o mare surpriză pentru mine, şi nu e deloc peiorativ, aşa cum aş fi intuit; adjectivul masculin are pluralul avocaţiáli, precum şi forme pentru feminin avocaţiálă-avocaţiále

! axílă îngăduie şi pronunţie concurentă, adică áxilă, accentuarea pe prima silabă fiind valabilă pentru toate formele flexionare

! autostradă apare cu modificări în ceea ce priveşte despărţirea în silabe, lucru ce se poate realiza în două moduri: a-u-tos-tra-dă sau a-u-to-stra-dă. Probleme legate de silabaţie apar şi în cazul altor cuvinte, precum !autotransformator (a-u-to-tran-sfor-ma-tor sau a-u-to-trans-for-ma-tor), !autotransport (a-u-to-tran-sport sau a-u-to-trans-port) şi !autotransportor (a-u-to-tran-spor-tor sau a-u-to-trans-por-tor)

* autotaxare apare ca substantiv feminiv cu genitiv-dativul autotaxării

* autotren este neutru cu pluralul autotrenuri. Ca observaţie generală pentru compusele cu auto-, este de precizat faptul că prima vocală este cea mai puternică dintre toate pe care le au cuvintele, oricât ar fi acestea de lungi; prin urmare, particula se accentuează la fel ca în limba italiană, áuto.

! auz e substantiv neutru căruia DOOM 2 îi suprimă forma de plural, acelaşi lucru petrecându-se cu neutrul !auzit

* avangardă apare în două accepţii, cea de „detaşament militar” fiind şi anterior acceptată; noutatea este substantivul feminin sinonim cu „avangardism” (curent literar). Formele flexionare ale noului termen sunt diferite de cele folosite în armată, astfel că genitiv-dativul este avangardei, iar pluralul este avangarde

* autoironie, substantiv feminin cu articulare autoironia, genitiv-dativul autoironiei şi pluralul autoironii. Plăcută şi sănătoasă îndeletnicire, frumoasă achiziţie lingvistică, mulţumim Academiei! Format în acelaşi fel, îl găsim pe *automedicaţie, cuvânt care nu are plural.

* automobil-capcană este unul dintre produsele lingvistice ale vremurilor pe care le trăim. Nu comentăm, îl notăm doar ca pe un compus cu pluralul automobile-capcană.

* autopsiá apare ca verb cu indicativul prezent autopsiază; pe mine m-a luat prin surprindere faptul că, pe lângă silabaţia care mi se pare firească, a-u-top-si-a, este inclusă în normă şi despărţirea a-ut-op-si-a… Ştiu că respectă reguli etimologice, dar îmi pare curată „frântură de limbă” şi „cumplit meşteşug de tâmpenie” (vorba lui Creangă)! Regula se aplică în toată familia lexicală, desigur, adică în cazul lui !a-ut-op-si-e şi al noului *a-ut-op-si-er.

! autoservice [pron. autosérvis] e substantiv neutru primit din engleză, care înseamnă „staţie de întreţinere (şi reparare) a autoturismelor”. Termenii de acest fel primesc articolul şi desinenţa de plural prin alăturare cu cratimă: autoservice-ul, respectiv autoservice-uri.

* autostopist şi * autostopistă sunt tinerele vlăstare ale familiei lexicale ale lui !autostop, toate ascultând două modalităţi de despărţire în silabe: tos-top/to-stop

! auto apare într-o singură accepţie, ca adjectiv invariabil

* autoacuza (are şi substantiv nou corespunzător, * autoacuzaţie) deschide seria verbelor extrem de numeroase formate cu particula auto-, pe care o să le înşirăm fără prea multe lămuriri suplimentare, fiind de-acum bine cunoscute: *a se autoamăgi, *a se autodenunţa, *a se autodepăşi, *a se autoeduca (cu substantiv derivat *autoeducaţie), *a se autointitula, *a se autoproclama, *a se autopropulsa.
O categorie aparte este cea a verbelor formate în acest fel, existente anterior în limbă, care acum trec în categoria reflexivelor, dintre care amintim: !a se autoadministra, !a se autoconserva, !a se autodemasca, !a se autodizolva, !a se autofinanţa, !a se autoflagela, !a se autoguverna, !a se autoignora (Cum o mai fi şi asta, frate!?), !a se automutila, !a se autopastişa, !a se autoregla, !a se autoservi, !a se autosugestiona, !a se autovaccina

* autocolant este înregistrat de două ori, atât ca nou adjectiv, cât şi ca substantiv neutru, cu pluralul autocolante

! autocontrol e un substantiv neutru care şi-a pierdut pluralul, noul DOOM nemaimenţionând pe „celebrul” autocontroale; câştigă, în sfârşit, logica semantică: îl ai sau ţi-l educi, că-i unul singur!

! autodidact funcţionează ca adjectiv şi ca substantiv, cu forme deja acceptate pentru masculin (pl. autodidácţi) şi forme noi pentru feminin (autodidactă – autodidacte). Oricât ar părea de ciudat, acestea din urmă nu erau în normă. Acuma… „femei autodidacte” o fi părând unora un oximoron, dar măcar „persoane ~” trebuie să fi fost necesar!

Au „demolat-o”!