Dacă se poate combina „chiuvetă” cu „ghivetă”, de ce nu şi bărbaţii cu femeile?

Verbul a dezinforma mi-a atras atenţia zilele astea, când am stat cu ochii pe mass-media cu mai multă luare-aminte decât de obicei. Termenul se referă la „a informa greşit pe cineva”, dar – foarte important – presupune drept obligatorie intenţia celui care face acest lucru. Prin urmare, cuvântul are în vedere inducerea cuiva în eroare, prin furnizarea unei informaţii false, în mod tendenţios. Ceea ce înseamnă că unul dintre cele mai potrivite [sic!] medii în care se poate utiliza acest cuvânt este presa scrisă şi audiovizuală.

Continuare »

!f este a opta literă din alfabetul limbii române, care se citeşte acum ef/fe/fî, fiind substantiv masculin sau neutru cu pluralul f/f-uri. Ca noutate, în DOOM2 apare sunetul *f (se citeşte fî), substantiv masculin cu pluralul f.

* a fabula este un verb nou, care are indicativul prezent el fabulează; înseamnă „a imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile”

! facsímil/ facsimíl este substantiv neutru cu două variante accentuale, având pluralul facsímile/facsimíle

* fáctoriţă apare ca noutate sinonim cu „poştăriţă”, substantiv feminin cu genitiv-dativul factoriţei şi pluralul factoriţe

! factotum este un termen livresc – „persoană care iniţiază, hotărăşte şi rezolvă toate problemele care se ivesc”, substantiv masculin cu articularea factotumul şi pluralul factotum

Verbul a (se) încinge se referă în primul rând la foc, subliniind faze diferite ale procesului, atât începutul – „a se aprinde bine, a începe să ardă cu intensitate”, cât şi paroxismul – „a arde cu flacără mare”. Pe de altă parte, cuvântul se poate referi la anumite produse (fân, cereale, făină etc.) ce îşi pierd proprietăţile iniţiale (din cauza umezelii, a îngrămădirii etc.) şi încep să se altereze prin fermentare, căpătând gust neplăcut, moment în care sinominele devin a se strica, a se aprinde, sau mai rar întâlnitele a se izgorî, a se scoace.

Metaforic vorbind, termenul sugerează atitudini umane – „a căpăta tot mai mult suflet”, sinonim cu a (se) încălzi, a (se) însufleţi, a (se) anima, a (se) antrena, a (se) entuziasma, a (se) electriza, a (se) ambala, a (se) aprinde, a (se) înflăcăra, a (se) înfierbânta. De asemenea, subliniază intensitatea sentimentelor, a pasiunilor – „a se manifesta puternic”, sinonim cu a cuprinde, a copleşi, a consuma, a mistui, ori ilustrează forţa unei discuţii, confruntări, lupte – „a deveni mai intens”, deci a (se) înteţi, a (se) întări, a (se) intensifica, a (se) înfoca.

Continuare »

* extrabursier (ex-tra-bur-si-er) este adjectiv masculin cu pluralul extrabursieri şi femininul extrabursieră-extrabursiere. Termenul acesta deschide seria compuselor noi cu particula extra-, dintre care amintim *extraconjugal, adjectiv masculin cu pluralul extraconjugali şi femininul extraconjugală-extraconjugale, dar şi *extrasenzorial, adjectiv masculin cu pluralul extrasenzoriali şi femininul extrasenzorială-extrasenzoriale. Şi substantivul neutru *extrasezon este o noutate, ca şi *extravilan – tot substantiv neutru.

! extrastatutar are două modalităţi corecte de despărţire în silabe: ex-tras-ta-tu-tar/ex-tra-sta-tu-tar, adjectiv masculin cu pluralul extrastatutari şi femininul extrastatutară-extrastatutare. Tot astfel, adjectivul masculin !extraşcolar suferă aceeaşi modificare – se desparte ex-traş-co-lar/ex-tra-şco-lar; are pluralul extraşcolari şi femininul extraşcolară-extraşcolare.

! extraversiune/extroversiune (-si-u-) are două variante corecte; este substantiv feminin cu genitiv-dativul extraversiunii/extroversiunii şi pluralul extraversiuni/extroversiuni. Adjectivul corespunzător este !extravertit/extrovertit, masculin cu pluralul extravertiţi/extrovertiţi şi femininul extravertită/extrovertită, plural extravertite/extrovertite.

* Extremul Orient (-ri-ent) este substantiv propriu neutru

! exulceraţie înseamnă „ulceraţie superficială, uşoară” şi are acum două silabaţii corecte – e-xul-ce-ra-ţi-e/ex-ul-ce-ra-ţi-e; substantivul masculin are genitiv-dativul exulceraţiei şi pluralul exulceraţii(le)

Verbul a (se) isca are o utilizare reflexivă, însemnând „a se naşte, a lua fiinţă”, sinonim cu a apărea, a se ivi, a începe, a se întâmpla, a se porni. De asemenea, are şi valoare tranzitivă, care se referă la „a face să se nască, a face să se ivească, a scoate la iveală”, sinonim cu a dezlănţui, a provoca, a stârni. Indiferent de accepţie, termenul are în vedere şi felul în care se petrece această acţiune, conotaţia sa fundamentală bazându-se pe surpriză – „pe neaşteptate, deodată, brusc”.

Prin urmare, cuvântul poate face trimitere la un element primar ce justifică, printr-o relaţie de cauzalitate, apariţia nebănuită a altora – „a avea drept efect”, situaţie în care stabileşte sinonimie cu a cauza, a pricinui, a produce, a provoca. În plus, am remarcat un sens secundar, mai rar folosit, care are în vedere faptul de „a i se năzări cuiva, a-i trece prin minte”, de la care, cel mai probabil, a apărut prin extindere de sens sinonimia cu a inventa, a născoci.

Continuare »