Iulia Muşat

* ascuţitunghic este un termen nou care se referă la triunghiurile care au toate unghiurile mai mici de 90°; pluralul are forma ascuţitunghice, iar despărţirea în silabe se face în două moduri: -ţi-tun- / -ţit-un-

* Asterix, substantiv propriu masculin, este numele unui celebru personaj de desene animate

* astfel de este o locuţiune adjectivală, echivalentă cu asemenea, în structuri de tipul: un astfel de om, astfel de oameni

! astm îl elimină (în sfârşit!) pe astmă

* astronaută primeşte drept de existenţă, independent de forma de masculin acceptată până astăzi; genitiv-dativul este astronautei, iar pluralul este astronaute

* a aronda este un verb nou inclus în paginile DOOM-ului; are sensul de „a împărţi o suprafaţă, un teritoriu în zone locale pentru o mai bună administrare sau a repartiza cartiere sau populaţia unui cartier la un anumit centru”, iar indicativul 3 sg. este arondează. Din aceeaşi familie lexicală îl avem pe * arondare, cu genitiv-dativul arondării şi pluralul arondări

* art déco primeşte drept de existenţă, cu pronunţie franceză (ar dekó), fiind substantiv neutru care se referă la „arta aplicată obiectelor utilitare (mobilier, costumaţie, ceramică)”

! Artemis (zeiţa greacă a vânătorii) este un substantiv propriu feminin cu genitiv-dativul lui Artemis (formă specifică unor feminine terminate în consoană, al căror articol hotărât se antepune, la fel ca în cazul masculinelor)

! arterioscleroză este o boală despre care toată lumea a auzit, care constă în „îngroşarea şi sclerozarea pereţilor arterelor”; noutatea apărută se referă la silabaţie: putem despărţi atât ri-os-cle, cât şi ri-o-scle

* aschimódie a fost o foarte plăcută surpriză pe care am descoperit-o în dicţionar; având pluralul aschimodii, substantivul feminin se foloseşte în registrul familiar şi se referă la o „persoană foarte urâtă (prin slăbiciune exagerată, statură mică etc.)”; aşa îmi ziceau mie neamurile când eram mică, probabil fără să ştie explicaţia completă a termenului, referindu-se la faptul că eram o slăbătură (n-am nicio îndoială că mă considerau un copil frumos)

! aricí (a se__) trece în grupul reflexivelor, având forme precum: prezentul indicativ 3 sg. se ariceşte, imperfectul 3 sg. se aricea, prezentul conjunctiv să se aricească

! arierat primeşte îngăduinţa de a funcţiona cu forma de singular, în vechile documente folosindu-se doar pluralul arierate, sensul fiind acela de „datorie financiară neonorată”

* arierplan este un substantiv neutru nou, cu pluralul arierplanuri; indicaţiile de pronunţie sunt (ri-er) şi termenul de referă la „linia de perspectivă situată la cea mai mare depărtare de spectator; ultimul plan”

! áripă are această singură formă de accentuare, cealaltă (arípă) fiind eliminată; genitiv-dativul articulat este áripii, iar pluralul áripi

* Arlecchino, personaj literar celebru al Commediei dell’arte, primeşte drept de existenţă între substantivele proprii masculine

! arbore-de-cacao este numele unei plante, format prin compunere de la substantivul arbore; din aceeaşi familie lexicală, găsim: !arbore-de-cafea, !arbore-de-cauciuc, !arbore-de-pâine, !arborele-vieţii (tuia), *arborele vieţii (schema evoluţiei omului), !arboret (teren cu arbori cu pluralul arborete), *arboricol, *arboricultoare

* Arcaşul – substantiv propriu masculin, denumeşte o constelaţie. Cum spuneam, această categorie a numelor proprii este una aparte, proaspătă în DOOM2; mai amintim aici *Areopag (instituţie antică), *Argo (nava argonauţilor şi grup de constelaţii), *Argos (nume de loc), *Argus (zeu)

* ardei gras şi * ardei iute sunt alte două compuse, de data aceasta de la ardei, nou introduse în dicţionare

* arhetipal e adjectivul masculin explicat prin „care constituie, reprezintă un arhetip; arhetipic”, cu pluralul arhetipáli şi femininul arhetipálă/arhetipále

! arhidieceză / arhidioceză, stabilind sinonimie cu arhiepiscopie, funcţionează împreună, ca de altfel întreaga lor familie, din care menţionăm !arhidiecezan/arhidiocezan

* apreschi e un substantiv neutru care denumeşte, după model fonetic străin (fr. aprés-ski), „gheată călduroasă care se foloseşte iarna, după schiat”; noul DOOM precizează, de asemenea, modul de despărţire în silabe (a-pres-chi / a-pre-schi) şi pluralul apreschiuri

* aprozar avem pentru nostalgici; DOOM-ul recunoaşte că e învechit, dar îl dă spre utilizare… Aşa că – să rostim împreună cu speranţă în suflet: „dă, Doamne, să nu mai fie nevoie să-l folosim!” Acuma… recunosc: nici mall nu-i mai grozav (la nivel de mentalitate analizând problema…)

* apud e o prepoziţie adoptată din latină, care se abreviază ap.; informaţia marcată în acest fel este indicată drept „o citare preluată de la alt autor, nu din original”; varianta autohtonă ar fi particula după; de exemplu, poţi să-l citezi pe Eminescu apud Călinescu, în condiţiile în care ai încredere în sursă

! aragáz, substantiv neutru, are drept sinonim indicat de DOOM pe sobe; ceea ce s-a schimbat este pluralul, care acum este aragáze

! arădean are acum o singură formă acceptată (arădan, anterior acceptat, a dispărut); cuvântul poate fi adjectiv cu femininul arădeană, sau substantiv, cu varianta feminină !arădeancă

* aplaudac este un nou substantiv masculin pe care DOOM-ul îl recomandă a fi folosit în registrul familiar; pluralul este aplaudaci, însă nu am găsit încă o explicaţie fermă a cuvântului; este evidentă formarea prin derivare de la a aplauda, şi aş presupune o nuanţă ironică a termenului în momentul folosirii, cu o conotaţie nu tocmai măgulitoare (adică „aplaudant de profesie şi fără discernământ”)

! apocalips / apocalipsă sunt doi termeni (unul neutru şi unul feminin) care desemnează acelaşi lucru, adică „sfârşitul lumii”; nu eram obişnuită decât cu cel de-al doilea, dar acum am constatat cu surprindere că prima formă (pe care, personal, o consideram vetustă) este chiar cea recomandată, pentru că, două rânduri mai jos, este înregistrat şi apocalipsă, separat, cu trimitere fermă la apocalips… Ne-ntoarcem la Eminescu, se pare… Pentru substantivul propriu feminin !Apocalipsă (parte a Noului Testament), este precizat, conform noilor norme, genitiv-dativul Apocalipsei

* Apolo este un substantiv propriu masculin, nume de zeu sau de planetoid, căruia noul DOOM îi precizează ca acceptată şi forma Apollo, cea păstrată din latină; cuvântul este folosit şi ca substantiv comun, *apolo („tânăr frumos, fluture”), cu pluralul apolo

* Apostolul (carte de ritual creştin), îmi pare mie un termen vechi în limbă, ţinând cont de tradiţia ortodoxă de care ne bucurăm, dar abia acum îl găsim consemnat şi în legea ortografică

* Appasionata (titlu) apare ca substantiv propriu feminin, cu genitiv-dativul Appasionatei; termenul este preluat din italiană şi îşi păstrează pronunţia, cu silaba -sio pe centru; din punctul meu de vedere, Sonata 23 a lui Beethoven e bine-venită între normele noastre