Iulia Muşat

A câştiga are mai multe sensuri decât mi se părea mie că aş şti. Cel mai cunoscut şi mai des întâlnit se referă, desigur, la „a obţine bani sau bunuri materiale”, iar metodele prin care se poate realiza acest lucru sunt extrem de diverse, de la muncă până la luptă ori, mai la-ndemână pentru unii, de la jocuri de noroc până la speculaţii şi exploatare. Prin extindere de sens, verbul se poate referi însă la multe alte tipuri de beneficii, despre care aş îndrăzni să spun că ar fi mai importante decât primele, contrar opiniei generale. Astfel, câştigul se poate referi la a dobândi, a obţine experienţă ori cunoştinţe, la a recupera, în vreun fel, timp (considerat iniţial insuficient sau chiar definitiv pierdut). Termenul poate trimite la cucerirea, obţinerea unei victorii, într-un război, într-un proces, într-o competiţie sportivă, politică ori de altă natură.

Din punctul meu de vedere, unul dintre cele mai interesante aspecte ale verbului se referă la sentimente, pentru că aici (spre deosebire de situaţiile discutate anterior) lucrurile sunt rareori conotate negativ, având în vedere emoţii pozitive obţinute prin strădanie, fie că este vorba despre simpatia ori bunăvoinţa cuiva, fie că vorbim despre prietenie şi chiar dragoste. Gama de sinonime devine, astfel, extrem de amplă, de la a căpăta, a beneficia, a folosi, a profita, până la a repurta, a izbândi, ori la a atrage (de partea sa), a cuceri. Din acest punct de vedere, mi-au atras atenţia sinonimele unui sens regional al verbului, venit dintr-un înţeles mai vechi al substantivului câştig („grijă”) – a aranja, a căuta, a curăţa, a deretica, a dichisi, a ferchezui, a găti, a împodobi, a îngriji, a scutura, a spilcui, a stânge, a vedea. Foarte interesante şi, în mod ciudat, mai multe decât cele folosite pentru sensul comun…

Continuare »

* a dezaburi apare ca verb nou, având – conform noii norme, care se aplică tuturor cuvintelor – două variante corecte pentru depărţirea în silabe: de-za-bu-ri şi dez-a-bu-ri; formele paradigmatice precizate sunt indicativul prezent eu dezaburesc, ei dezaburesc, imperfectul el dezaburea şi conjunctivul prezent el să dezaburească. Familia lexicală este completată de substantivul neutru *dezaburitor, care are pluralul dezaburitoare; regulile de despărţire în silabe se aplică în mod similar.

* dezabuzat e un termen livresc (de-za-bu-zat/dez-a-bu-zat), adjectiv masculin cu pluralul dezabuzaţi şi femininul dezabuzată-dezabuzate

* a dezalcooliza (despărţit de-zal-co-o-li-za/dez-al-co-o-li-za) are indicativul prezent dezalcoolizează. Substantivul corespunzător este femininul *dezalcoolizare, cu genitiv-dativul dezalcoolizării şi pluralul dezalcoolizări.

* a dezambala (de-zam-ba-la/dez-am-ba-la) are indicativul prezent el dezambalează

* a dezambiguiza (de-zam-bi-gu-i-za/dez-am-bi-gu-i-za) are indicativul prezent el dezambiguizează şi un substantiv feminin corespunzător – *dezambiguizare, cu genitiv-dativul dezambiguizării şi pluralul dezambiguizări

Verbul a rage se foloseşte în mod special pentru unele animale, însemnând „a scoate răgete (specifice speciei)” – deci sinonim cu a mugi, a behăi şi ce alte vocabule de soiul ăsta mai găsiţi. Are însă şi o dimensiune figurată, referindu-se fie – depreciativ – la copiii care plâng cu glas tare şi, de cele mai multe ori, fără un motiv întemeiat, fie – într-un registru familiar – la orice sunete umane, puternice şi prelungi, stabilind sinonimie cu a ţipa, a striga, a răcni, a zbiera, a urla.

Continuare »

* developant are ca noutate valoarea substantivală (pe lângă cea adjectivală, deja existentă); cuvântul e de gen masculin cu pluralul developanţi şi completează familia lexicală a verbului a developa, care include developare, developator, developeză

* deviaţionism (de-vi-a-ţi-o-nism) este substantiv neutru care pare a funcţiona doar în sfera politică, referindu-se la o atitudine ori conduită neconformă cu linia adoptată de propriul partid

* a devirusa este un verb cu indicativul el devirusează, făcând trimitere la curăţarea, cu ajutorul unui program, a unui calculator afectat de viruşi. Familia de cuvinte este completată de substantivul feminin *devirusare, având genitiv-dativul devirusării şi pluralul devirusări.

* a devitaminiza are precizat indicativul prezent – el devitaminizează

* de vreme (cu explicaţia „referitor la vreme”) este o structură alcătuită din prepoziţie şi substantiv feminin, utilizată în structuri de tipul în funcţie de vreme; sintagma trebuie diferenţiată de locuţiunea conjuncţională de vreme ce

Verbul a aseleniza face parte din categoria cuvintelor nedreptăţite, pentru că foarte mulţi dintre vorbitorii limbii noastre nici nu ştiu că există. Faptul se datorează, în parte, ariei vaste de folosire a lui a ateriza; fără a cunoaşte etimologia cuvântului (care s-a format de la Terra), se poate crede că aterizarea se produce pe orice planetă sau corp ceresc. Pe de altă parte, foarte multă vreme singura planetă pe care se puteau aşeza corpurile zburătoare era, într-adevăr, Pământul, aşa că până la un punct confuzia e de înţeles.

Situatia s-a schimbat în 1969, atunci când omul a ajuns pe Lună, primul corp ceresc ce avea să împlinească visul umanităţii de a călători în spaţiu şi de a locui alte planete. Prin urmare, de atunci folosim termenul de a aseleniza cu sensul „a lua contact cu sau a coborî pe suprafaţa Lunii, a se aşeza pe Lună”. În unele dicţionare se subliniază faptul că aselenizarea se poate face doar venind dinspre Pământ, dar aceasta pare a fi, din nou, o restricţie datorată realităţii obiective pe care o cunoaştem (în mod limitat, desigur). Termenul se formează de la numele grecesc al satelitului – Selene, şi stabileşte corespondenţă cu mai rar folositul a aluniza.

Continuare »

* a detoxifica apare ca verb nou, cu indicativul prezent el detoxifică

! a se detraca (de-tra-ca) este un sinonim livresc al lui a decădea, folosit numai la timpuri compuse (de exemplu perfectul compus al indicativului – s-a detracat)

* deus ex machina este o expresie din latină, care funcţionează în limba română ca locuţiune substantivală de gen neutru; structura se referă astăzi la orice fel de rezolvare bruscă a unui conflict ori a unei situaţii, rezolvare considerată de natură divină datorită modului neaşteptat în care apare (procedeul are rădăcini în teatrul antic)

* deux-pièces este un franţuzism care păstrează pronunţia – döpies şi se desparte deux-piè-ce; substantivul neutru se articulează deux-pièces-ul şi are pluralul deux-pièces-uri

* devans apare ca substantiv neutru cu pluralul devansuri; DEX-ul îl dă drept echivalent al lui devansare, sinonim cu depăşire, grăbire