Verbul a (se) înaripa este obținut, prin derivare cu prefixul în- de la substantivul aripă, și înseamnă „a înzestra pe cineva sau un obiect cu aripi”, dar și „a fi cuprins de un avânt creator, a prinde aripi, a-și lua avânt”.

În limbaj poetic, termenul înseamnă „a da avânt”, iar o formă mai veche – a aripa însemna „a împușca o pasăre în aripă” sau (rar) „a-și lua zborul”. Astăzi, dintre sinonime, dicționarele menționează unul propriu – a întraripa și unul figurat – a însufleți.

Într-o noapte am visat că aveam aripi. Erau mari și albe, cu pene frumoase, unele dintre ele puternice și lungi, iar altele mici, de puf. Stăteau solid prinse de omoplații mei și nu-mi părea absolut nimic iești din comun, totul era exact cum trebuie să fie: aveam în dotare veritabile aripi de înger, care băteau, din când în când, neliniștite, a zbor.

Și asta n-ar fi nimic, dar în momentul în care m-am trezit, încă mai simțeam pe omoplați locul unde lucrurile acelea minunate se prindeau de corpul meu… Senzația era atât de puternică și de surprinzătoare, încât n-am știut ce să cred… Nu le simțeam greutatea, dar aripile mele erau acolo, ceva îngeresc din visul meu rămăsese cu mine. Așa că m-am bucurat de starea mea înaripată și le-am purtat cu grijă peste zi, să nu le vatăm.