30 aug.
„Prologue of the Earthly Paradise” de William Morris
| Of Heaven or Hell I have no power to sing, I cannot ease the burden of your fears, Or make quick-coming death a little thing, Or bring again the pleasure of past years, Nor for my words shall ye forget your tears, Or hope again for aught that I can say, The idle singer of an empty day. |
Nu ştiu să cânt ce este-n iad sau rai, Nu pot a voastre temeri să alin, În faţa morţii mă cutremur, vai, Nu pot să vă redau ceasul senin, Cu vorba mea n-o să uitaţi de chin, Nădejdea nu pot să v-o dau, în veci – Sunt trubadurul unei zile seci. |
| But rather, when aweary of your mirth, From full hearts still unsatisfied ye sigh, And, feeling kindly unto all the earth, Grudge every minute as it passes by, Made the more mindful that the sweet days die— —Remember me a little then I pray, The idle singer of an empty day. |
Dar când, sătui de multă voioşie, Începeţi a ofta nemulţimiţi, Când viaţa pare-a fi ce-aţi vrut să fie Şi pripa clipei o afurisiţi Ştiind că anii trec, tot mai grăbiţi, Să nu uitaţi ce sfat vă dau eu, deci, Un trubadur al unei zile seci. |
| The heavy trouble, the bewildering care That weighs us down who live and earn our bread, These idle verses have no power to bear; So let me sing of names remembered, Because they, living not, can ne’er be dead, Or long time take their memory quite away From us poor singers of an empty day. |
Trudim din greu şi griji chinuitoare Ne hăituiesc în fiecare zi Şi-un searbăd stih n-aduce alinare. În cântul meu de morţi voi aminti, Căci netrăind, ei nu mai pot muri, Şi în uitare nu poţi să-i îneci, Tu, trubadur al unei zile seci. |
| Dreamer of dreams, born out of my due time, Why should I strive to set the crooked straight? Let it suffice me that my murmuring rhyme Beats with light wing against the ivory gate, Telling a tale not too importunate To those who in the sleepy region stay, Lulled by the singer of an empty day. |
Izvoditor de vise-am fost adus Pe lume prea devreme; e-n zadar Să lupt prin stihuri ce-au ţintit prea sus, Azi pana-mi bate-n turnul de cleştar Şi cu poveşti călduţe, fără har, Îi leagănă pe trântori şi zevzeci. Sunt trubadurul unei zile seci. |
| Folk say, a wizard to a northern king At Christmas-tide such wondrous things did show, That through one window men beheld the spring, And through another saw the summer glow, And through a third the fruited vines a-row, While still, unheard, but in its wonted way, Piped the drear wind of that December day. |
Pentru-al său crai făcu minune rară În toiul iernii, magul din poveste. La o fereastră era primăvară, Prin alta vara îşi dădea de veste, Prin alta struguri se ghiceau pe creste. Dar vântul şuiera prin pod şi beci Ca-n toate celelalte zile reci… |
| So with this Earthly Paradise it is, If ye will read aright, and pardon me, Who strive to build a shadowy isle of bliss Midmost the beating of the steely sea, Where tossed about all hearts of men must be; Whose ravening monsters mighty men shall slay, Not the poor singer of an empty day. |
La fel este şi-n raiul pământesc. Priviţi atent şi îmi veţi da dreptate. Cei ce palat şi vise-şi întocmesc Pe mare sunt şi inima lor bate În sânul valurilor înspumate. Voinicule, tu monştrii să-i întreci, Nu bietul trubadur al zilei seci. |
| William Morris | traducere de Victor Frunză |