01 iul.
„Pe lângă plopii fără soţ…” de Mihai Eminescu
| Pe lângă plopii fără soţ Adesea am trecut; Mă cunoşteau vecinii toţi – Tu nu m-ai cunoscut. |
Down where the lonely poplars grow How often have I erred; My steps that all the neighbours know You only have not heard. |
| La geamul tău ce strălucea Privii atât de des; O lume toată-nţelegea – Tu nu m-ai înţeles. |
Towards your window lighted through How oft my gaze has flown; A world entire my secret knew You only have not known. |
| De câte ori am aşteptat O şoaptă de răspuns! O zi din viaţă să-mi fi dat, O zi mi-era de-ajuns; |
A word, a murmur of reply How often did I pray! What matters then if I should die, Enough to live that day; |
| O oră să fi fost amici, Să ne iubim cu dor, S-ascult de glasul gurii mici O oră, şi să mor. |
To know one hour of tenderness, One hour of lovers’ night; To hear you whisper’s soft caress One hour, then come what might! |
| Dându-mi din ochiul tău senin O rază dinadins, În calea timpilor ce vin O stea s-ar fi aprins; |
Had you but granted me a glance That was not filles with scorn, Out of its shinning radiance A new star hab been born. |
| Ai fi trăit în veci de veci Şi rânduri de vieţi, Cu ale tale braţe reci Înmărmureai măreţ, |
You would have lived through lives untold Beyond the ends of time; O deity with arms so cold, O marble form sublime! |
| Un chip de-a pururi adorat Cum nu mai au perechi Acele zâne ce străbat Din timpurile vechi. |
An idol of some pagan lore As now no more is seen, Come down to us from times yore, From times that long have been. |
| Căci te iubeam cu ochi păgâni Şi plini de suferinţi, Ce mi-i lăsară din bătrâni Părinţii din părinţi. |
My worship was of ages gone, Sad eyes by faith beguiled, Each generation handed on From father unto child. |
| Azi nici măcar îmi pare rău Că trec cu mult mai rar, Că cu tristeţe capul tău Se-ntoarce în zadar, |
But now I very little care To walk along that lane, Nor heed the face I found so fair Looks out for me in vain; |
| Căci azi le semeni tuturor La umblet şi la port, Şi te privesc nepăsător C-un rece ochi de mort. |
For you are like them today In bearing and in guise, And I but look on your display With cold and lifeless eyes. |
| Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfânt Şi noaptea candelă s-aprinzi Iubirii pe pământ. |
You should have known to value right With wondering intent, And lit your candela at night To Love that God had sent. |
| Mihai Eminescu | Traducere de Corneliu M. Popescu |