15 apr.
„Sonnet XLVI” de Samuel Daniel
Let others sing of knights and paladines In aged accents and untimely words; Paint shadows in imaginary lines Which well the reach of their high wits records: But I must sing of thee, and those fair eyes Authentic shall my verse in time to come, When yet th’ unborn shall say, „Lo where she lies Whose beauty made him speak that else was dumb.” These are the arks, the trophies I erect, That fortify thy name against old age; And these thy sacred virtues must protect Against the dark, and time’s consuming rage. Though th’ error of my youth they shall discover, Suffice they show I liv’d and was thy lover. |
Să cânte alţii – prinţii, paladinii În stihuri vechi şi-n vraişte de cuvinte, Pictând năluci în fanteziste linii Ce numai geniul lor în zbor le prinde; Ci eu de tine viersuri, şi de aceea Ce scriu de ochii tăi e-adevărat – Spre-a zice strănepoţii: Ea-i femeia, Ai cărei nuri, un mut au vindecat. În slove-i stela, cripta ce-ţi clădesc Spre nenvechirea numelui să-ţi fie; Şi ele zestrea sfântă ţi-o păzesc De Beză şi de-a Timpului urgie. Deşi nemeşter, versu-i semn vădit C-am vieţuit cândva şi te-am iubit. |
Samuel Daniel | traducere de Tudor Dorin |