18 iul.
„I Shall Forget You Presently, My Dear” de Edna Saint Vincent Millay
| I shall forget you presently, my dear, So make the most of this, your little day, Your little month, your little half a year, Ere I forget, or die, or move away, |
Presimt c-am să te uit curând, iubite. Profită deci de scurta-ţi dimineaţă, de anii-ţi iuţi, de lunile-ţi grăbite, până mă mut din zonă – ori din viaţă. |
| And we are done forever; by and by I shall forget you, as I said, but now, If you entreat me with your loveliest lie I will protest you with my favorite vow. |
Adio bucurii şi suferinţe. Am să te uit. (Vezi supra.) Dar ‘nainte, vrăjeşte-mă cu dulci făgăduinţe, iar eu voi riposta cu jurăminte. |
| I would indeed that love were longer-lived, And vows were not so brittle as they are, But so it is, and nature has contrived To struggle on without a break thus far, |
Mi-ar fi plăcut să fac ce-mi zise gura, şi-amorul să-mi dureze cât destinul. Dar vezi, aşa ne-a rânduit natura, să treacă omul, nu să treacă chinul. |
| Whether or not we find what we are seeking Is idle, biologically speaking. |
Şi dacă ne-mplinim după speranţă e biologic fără importanţă. |
| Edna Saint Vincent Millay | traducere de Paul Abucean |