Verbul a (se) suprapune s-a format prin compunere, din elementul supra- („deasupra, peste”) și verbul a pune, după model francez – superposer. Are două utilizări importante, dintre care prima (cea tranzitivă) îl explică aproape prin reperarea sensului celor două elemente componente: „a așeza, a pune un lucru deasupra altuia; a plasa, a așeza ceva peste altceva”. Folosit în geometrie, înseamnă „a pune o figură deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea”.
Folosirea reflexivă a verbului are legătură cu suprafețele care se află așezate una deasupra alteia („a se potrivi exact una peste alta”), sau – prin extindere de sens – cu orice evenimente care au loc în același timp („a se produce concomitent”) – sinonimul fiind a coincide. Alți termeni echivalenți sunt a etaja, a superpune (mult mai rar folosit) sau a se încăleca (utilizat în registrul arhaic și familiar). Continuare »
For thirty years, Johnson had arrived at work at 9 A.M. on the dot. He had never missed a day and was never late. Consequently, when on one particular day 9 A.M. passed without Johnson’s arrival, it caused a sensation. All work ceased and the boss himself, looking at his watch and muttering, came out into the corridor.
Finally, precisely at ten, Johnson showed up, clothes dusty and torn, his face scratched and bruised, his glasses bent. He limped painfully to the time clock, punched in, and said, aware that all eyes were upon him, „I tripped and rolled down two flights of stairs in the subway. Nearly killed myself.”
And the boss said, „And to roll down two flights of stairs took you a whole hour?”
