a (se) surprinde
Verbul a surprinde vine din franțuzescul surprendre, după autohtonul a prinde, și are două-trei sensuri înrudite între ele. Se poate referi la „a prinde pe cineva pe neașteptate asupra unui fapt (pe care vrea să-l săvârșească pe ascuns), a prinde în flagrant delict”. Termenul are o utilizare militară – „a cuceri pe neașteptate”, iar în anumite circumstanțe, vorbind despre sine, verbul are și valoare reflexivă.
De asemenea, poate însemna și „a găsi pe cineva nepregătit, neprevenit, a da peste cineva, a-l lua prin surprindere; a sosi fără veste”, putându-se avea în vedere și fenomene ale naturii sau evenimente, totuna cu a ajunge, a apuca. Mai interesante sunt echivalențele cu verbe de tipul a abuza, a ademeni, a amăgi, a descoperi, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa („a surprinde buna credință a cuiva sau a obține prin viclenie”).
Dintr-un alt punct de vedere, termenul este sinonim cu a epata, a frapa, a mira, a uimi, a ului. Ultimul dintre sensurile menționate de dicționare se referă la „a băga de seamă, a observa pe furiș” sau „a descoperi în mod brusc”, situații în care este echivalent al lui a remarca, a sesiza, dar și „a impresiona prin ceva neprevăzut”.
Continuare »
