The world is too much with us; late and soon,
Getting and spending, we lay waste our powers:
Little we see in Nature that is ours;
We have given our hearts away, a sordid boon!
This sea that bares her bosom to the moon;
The winds that will be howling at all hours,
And are up-gather’d now like sleeping flowers;
For this, for everything, we are out of tune;
It moves us not.—Great God! I’d rather be
A Pagan suckled in a creed outworn;
So might I, standing on this pleasant lea,
Have glimpses that would make me less forlorn;
Have sight of Proteus rising from the sea;
Or hear old Triton blow his wreathèd horn.
Prea vast ni-i universul; azi şi mâini,
Luând şi dând, puterile ne scad;
Din ea Natura prea puţin ne-a dat;
Plătirăm scump pe ce suntem stăpâni.
Sub lună despuiaţii mării sâni,
Vântoasele ce sună neîncetat
Par snop de flori dormind, înmănunchiat;
Dar pentru-acestea prea suntem bătrâni,
Nu ne uimesc… Aş vrea, mărite Zeu,
Să fiu păgânul alăptat cu mit,
Să pot zări, de-aici din plai, şi eu
Tot ce m-ar face mai puţin mâhnit:
Să-l văd călcând talazil pe Proteu,
S-aud Tritoni cu cornul înflorit…
Substantivul „pedal” este banal de tradus din engleză: „pedală”.
Nu e vreo mirare că „pedal” se poate folosi şi ca verb, adică „a pedala”, „a apăsa pedala”.
Mai interesant este că „pedal” poate fi şi adjectiv. În limba română nu există un cuvânt echivalent, dar putem spune „al piciorului”, „de picior” sau „cu pedală”.
Dar iată că intră în scenă „peddle„, care se pronunţă foarte asemănător cu „pedal„. Acest verb înseamnă din uşă în uşă”. Se foloseşte şi la figurat, cu sensul de „a răspândi” (bârfe, de exemplu). Aşadar, şi aceste sensuri ajută puţin confundarea, discrepanţa nefiind evidentă. Este o capcană în care pică uneori şi vorbitorii nativi.
