! iepşoară / iepuşoară are acum două forme acceptate (până acum, prima trimitea la cealaltă); termenul este unul popular, substantiv feminin cu genitiv-dativul iepşoarei/iepuşoarei, cu pluralul iepşoare/iepuşoare
* ieri după-amiază este o structură alcătuită din două adverbe, la fel ca şi *ieri după-masă
* a igieniza (i-gi-e-ni-za) este un verb nou, cu indicativul prezent el igienizează. Din aceeaşi familie lexicală, este menţionat şi substantivul feminin *igienizare (i-gi-e-ni-za-re), cu genitiv-dativul igienizării şi pluralul igienizări.
! ignar este un termen livresc, sinonim cu „incult, ignorant”, prezent şi anterior în dicţionar ca adjectiv masculin cu pluralul ignari şi femininul ignară-ignare; noutatea este că are, acum, două variante pentru despărţirea în silabe: ig-nar/i-gnar
! ignat a devenit substantiv comun masculin (anterior era propriu); termenul este folosit în registrul popular, fiind „numele dat zilei de 20 decembrie, în care ţăranii obişnuiesc să-şi taie porcii”, ziua Sfântului Ignatie
A gentle Knight was pricking on the plaine,
Ycladd in mightie armes and silver shielde,
Wherein old dints of deepe woundes did remaine,
The cruell markes of many’ a bloody fielde;
Yet armes till that time did he never wield.
His angry steede did chide his foming bitt,
As much disdayning to the curbe to yield:
Full jolly knight he seemed, and faire did sitt,
As one for knightly giusts and fierce encounters fitt.
Un mândru Făt da pinteni peste plai,
Înveştmântat în fier, cu scut de-arghir
Pe care zimţi de răni adânci vedeai
Tot semn de-ncrâncenate-mpotriviri;
Fier nu purtase încă în turnir;
Sirep fugaci, muşca zăbala grea
Ne-nduplecat să rabde frâul-zbir;
Frumosul Făt, ce falnic se ţinea
Ca unul vrednic de-ncleştări, înfiorate prea.
And on his brest a bloodie Crosse he bore,
The deare remembrance of his dying Lord,
For whose sweete sake that glorious badge he wore,
And dead, as living, ever him ador’d:
Upon his shield the like was also scor’d,
For soveraine hope which in his helpe he had.
Right faithfull true he was in deede and word,
But of his cheere did seeme too solemne sad;
Yet nothing did he dread, but ever was ydrad.
Purta pe pieptu-i cruce sângerie,
Drag suvenir murindului Domn sfânt,
Şi-n dragul Lui purta el crucea vie.
Drag sus în cer, precum şi pe pământ.
Pe scut acelaşi semn şi-a fost săpând,
Nădejde-naltă-n naltul ajutor;
Cinstit era în faptă şi-n cuvânt,
Dar chipu-i prea înnegurat de-un nor;
El cel mereu temut, ci nicicând temător.
Upon a great adventure he was bond,
That greatest Gloriana to him gave,
(That greatest Glorious Queene of Faery lond)
To winne him worshippe, and her grace to have,
Which of all earthly thinges he most did crave:
And ever as he rode his hart did earne
To prove his puissance in battell brave
Upon his foe, and his new force to learne,
Upon his foe, a Dragon horrible and stearne.
Cu mare faptă se ştia dator
Domniţei Gloriana cea crăiasă,
Regina-n glorii-a Ţării Zânelor ‒
Lui slavă, şi-al ei har să-şi dobândească,
Cea mai râvnită-avere pământească;
Şi tot gonind, gonind, simţea ardoare
Mult să străluce-n luptă voinicească
Frângând vrăjmaş, ca braţul să-şi măsoare,
Frângând vrăjmaş, Balaur, fiară-ngrozitoare.
