29 feb.
„Sonnet 66” de William Shakespeare
| Tir‘d with all these, for restful death I cry: As, to behold desert a beggar born, And needy nothing trimm‘d in jollity, And purest faith unhappily forworn, |
Scârbit de tot, izbava morţii chem, cel drept cerşeşte, laşul îşi arogă, nevolnic, a magnificenţii togă şi gândul pur se stinge sub blestem. |
| And gilded honour shamefully misplac‘d, And maiden virtue rudely strumpeted, And right perfection wrongfully disgrac‘d, And strength by limping sway disabled, |
Cinstirea-i împărţită grosolan, e pângărită casta feciorie, perfecţiunea-i frântă de urgie şi-ngenuncheat, orice sublim elan. |
| And folly (doctor-like) controlling skill, And simple truth miscall‘d simplicity, And captive good attending captain ill. And art made tongue-tied by authority, |
A artei gură trândavu-o astupă, nerodul, iscusinţii-i porunceşte şi adevărul singur se smereşte robit mişelului ce stă să-l rupă. |
| Tir‘d with all these, from these would I be gone Save that, to die, I leave my love alone. |
Scârbit de tot, m-aş stinge fără glas, dar dragostea, murind, cui să o las? |
| William Shakespeare | traducere de Gheorghe Tomozei |
