Nu ştiu dacă ai observat, dar verbul „a milita” are aceeaşi rădăcină ca substantivul „militar” şi toate neamurile lui războinice.

Nu-i o coincidenţă. Vin pe filiera franceză de la latinescul „militare”, care însemna „a lupta”. Dar nu orice luptă, ci cea cu arma în mână, pe viaţă şi pe moarte, cum fac soldaţii în războaie.

Aşadar, etimologic vorbind, „a milita” înseamnă „a lupta” – chiar şi cu vărsare de sânge. Desigur, limba nu evoluează atât de logic; în timp, „a milita” a căpătat o altă coloratură. Dar totuşi, cunoscând etimologia, să nu-mi spui că nu te va încerca un zâmbet ironic când vei auzi exprimări precum „militez împotriva războiului” sau „militez pentru pace”.