Verbul englezesc „to explode” – ori „a exploda„, cum spunem în română – pare clar. Şi totuşi ascunde o surpriză.

Originea stă în latinescul „explodere”, care însemna „a da afară bătând din palme şi huiduind” – de obicei un actor care nu şi-a făcut treaba bine. Era un fel de negativ al lui „applaudere”, care însemna „a aplauda” (în semn de admiraţie).

În timp, sensul s-a extins, prin Evul Mediu ajungând să însemne „a distruge reputaţia cuiva prin manifestări gălăgioase”.

Cât de mult se poate generaliza un sens? Iată: „a distruge ceva în mod zgomotos”. Aşa ne-am ales cu sensul actual. Care se dezvoltă în continuare, deocamdată la figurat.