29 iun.
Traian şi Decebal
Traian îl întâlneşte în sfârşit pe Decebal şi îi spune:
– Nu fi aşa încruntat, lasă, că o să vă construim şosele pietruite…
Decebal se înnegurează, dar Traian continuă:
– Şi poduri frumoase…
Decebal tace încăpăţânat, însă Traian nu renunţă:
– Şi temple cu statui… hai, măi, Decebal, spune şi tu ceva!
– Barză, brânză, mânz, cuşmă, brad…
Păi, da!
Pentru cine nu ştie, cercetătorii estimează că din fondul vechi tracic ne-au rămas doar vreo 200 de cuvinte, fără a fi însă ferm atestate, pentru că dacii nu aveau cultură scrisă. Meritul lingvistic real al „barbarilor” pe care i-au cucerit romanii (deloc de neglijat, pentru că diferenţiază limbile romanice) este felul în care pronunţăm o „moştenitoare” a latinei, precum şi existenţa sunetelor care nu există în celelalte „surori” (ă, â/î etc.)
Cuvinte ca cele pe care le zice bărbosul din banc au supravieţuit cu brio!
30 iunie 2007 la 21:54