23 iun.
Arhaisme
Prezentare cu exemple
20 aug.
Cuvinte urâte
Când Ben şi-a dat una cu ciocanul peste degetul mare, a lăsat să-i scape câteva cuvinte urâte. Şocată de izbucnirea fiului său, mama i-a zis:
– Să nu mai îndrăzneşti să foloseşti genul ăsta de limbaj aici.
– William Shakespeare l-a folosit, i-a răspuns Ben ironic.
– Ai face bine să nu te mai vezi cu el!…
21 iul.
„Sonet IV” de William Shakespeare
| Unthrifty loveliness, why dost thou spend Upon thyself thy beauty’s legacy? Nature’s bequest gives nothing but doth lend, And being frank, she lends to those are free. |
De ce cu dulce risipire cheltui doar pentru tine-a frumuseţii rază? Nu face daruri Firea; din buchetu-i, ea împrumută celor ce-o urmează. |
| Then, beauteous niggard, why dost thou abuse The bounteous largess given thee to give? Profitless usurer, why dost thou use So great a sum of sums, yet canst not live? |
Atunci, zgârcit frumos, de ce-mi insultă privirea-ţi blândă bunele-mi strădanii? O, cămătare păgubos, prea multă avere-aduni când prea puţini ţi-s anii! |
| For having traffic with thyself alone, Thou of thyself thy sweet self dost deceive. Then how, when nature calls thee to be gone: What acceptable audit canst thou leave? |
Făcând negoţ numai cu tine însuţi îţi vei trăda, lăuntric-dulce eul iar moartea când va fi s-auză plânsu-ţi ce vei lăsa în urmă? Gândul, greul, |
| Thy unused beauty must be tombed with thee, Which used, lives th’ executor to be. |
Că, nemuncită, frumuseţea moare fără să-ţi fi ajuns moştenitoare. |
| William Shakespeare | traducere de Gheorghe Tomozei |
30 iun.
„Sonet III” de William Shakespeare
| Look in thy glass, and tell the face thou viewest Now is the time that face should form another, Whose fresh repair if now thou not renewest, Thou dost beguile the world, unbless some mother. |
Privindu-te-n oglindă spune-i celui ce te repetă, că e timpu-acuma alt chip s-aducă-n lume, de nu, jelui norocul dus şi-i laşi săracă muma. |
| For where is she so fair whose uneared womb Disdains the tillage of thy husbandry? Or who is he so fond will be the tomb Of his self-love to stop posterity? |
Unde-i frumoasa stea neprihănită ce nu s-ar vrea de plugul tău arată? Şi cine în mormânt stă să se-nchidă, stagnând-o, a viitorimii gloată? |
| Thou art thy mother’s glass, and she in thee Calls back the lovely April of her prime; So thou through windows of thine age shall see, Despite of wrinkles, this thy golden time. |
Oglinda mamei eşti şi ea, prin tine Aprilul strălucirii-ar vrea să-ntoarcă iar tu, al vârstei geam vreai să-nlumine în ciuda toamnei, tinereţea parcă… |
| But if thou live remembered not to be, Die single, and thine image dies with thee. |
De nu-ţi sădeşti tiparul, în tăcere mori, şi icoana ta cu tine piere… |
| William Shakespeare | traducere de Gheorghe Tomozei |
09 iun.
„Sonet I” de William Shakespeare
| From fairest creatures we desire increase, That thereby beauty’s rose might never die, But as the riper should by time decease, His tender heir might bear his memory; |
Frumoaselor făpturi le vrem vlăstare, iar frumuseţii-un spor de dăinuire şi-n acest chip, plăpând urmaş transpare purtându-i umbra, florii-n veştejire. |
| But thou, contracted to thine own bright eyes, Feed’st thy light’s flame with self-substantial fuel, Making a famine where abundance lies, Thyself thy foe, to thy sweet self too cruel. |
Dar tu ce-n ochii tăi îţi afli rug, hrănindu-l cu-a ta flacără, din greu, duci foame unde-a fost cândva belşug, însuţi vrăjmaş al dulcelui tău eu. |
| Thou that art now the world’s fresh ornament And only herald to the gaudy spring Within thine own bud buriest thy content, And, tender churl, mak’st waste in niggarding. |
Tu, care eşti podoaba blândă-a firii şi-al primăverii crainic de nădejde ţi-ngropi în muguri florile iubirii şi eşti calicul care risipeşte. |
| Pity the world, or else this glutton be: To eat the world’s due, by the grave and thee. |
Ai milă: ce-i al lumii nu prăda cu gura gropii şi cu gura ta… |
| William Shakespeare | traducere de Gheorghe Tomozei |
19 mai
„Sonet XV” de William Shakespeare
| When I consider everything that grows Holds in perfection but a little moment, That this huge stage presenteth naught but shows Whereon the stars in secret influence comment; |
Când ştiu că tot ce-n juru-ne viiază este desăvârşit numai o clipă, că tot ce-n scena vieţii se aşază e-nrâurit de-a stelelor risipă; |
| When I perceive that men as plants increase, Cheered and checked even by the selfsame sky; Vaunt in their youthful sap, at height decrease, And wear their brave state out of memory; |
când oamenii, puiţi ca iarba-n lume, îi văd slujiţi şi stinşi de-o stea avară ce-i micşorează când ajung pe culme, zvârlindu-i din memorie afară; |
| Then the conceit of this inconstant stay Sets you most rich in youth before my sight, Where wasteful time debateth with decay To change your day of youth to sullied night; |
văzând în toate-un nestatornic tremur, vederii mele, umbra ta-mi ajungă mereu întinerind sub crug de vremuri ce-ar vrea să schimbe ziua-n noapte lungă… |
| And all in war with Time for love of you, As he takes from you, I engraft you new. |
Cu timpul ce te fură duc război şi tot ce fură eu ţi-ntorc ‘napoi… |
| William Shakespeare | traducere de Gheorghe Tomozei |