21 ian.
Fair is my Love and cruel as she’s fair;
Her brow-shades frown, although her eyes are sunny,
Her smiles are lightning, though her pride despair,
And her disdains are gall, her favours honey:
A modest maid, deck’d with a blush of honour,
Whose feet do tread green paths of youth and love;
The wonder of all eyes that look upon her,
Sacred on earth, design’d a Saint above.
Chastity and Beauty, which were deadly foes,
Live reconcilèd friends within her brow;
And had she Pity to conjoin with those,
Then who had heard the plaints I utter now?
For had she not been fair, and thus unkind,
My Muse had slept, and none had known my mind. |
Frumoasă-i Doamna mea precât de crudă;
Se-încruntă des, deşi privirea-i râde;
Trufaş zâmbind, nădejdi surâsu-i nu dă;
E miere-alintu-i, dar dispreţul – gâde.
Podoabă – cinstea sa; sfioasa fată,
Călcând poteca dragostei, încântă
Toţi ochii care către dânsa cată:
Cum pe pământ, şi-n cer ea fi-va sfântă.
Frumseţea şi fetia, vechi vrăjmaşe,
Făptura ei le-împacă foarte bine;
Iar dac-ar şti şi-n milă să le-înfaşe,
Au nu s-ar stinge-atunci prelungi suspine?
Dar, Doamna mea de n-ar fi fost şi rea,
Nicicui cât sufăr Muza-mi nu spunea. |
| Samuel Daniel |
traducere de Tudor Dorin |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Limba engleză, Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
04 iun.
Happy, ye leaves! when as those lily hands,
Which hold my life in their dead-doing might,
Shall handle you, and hold in love’s soft bands,
Like captives trembling at the victor’s sight.
And happy lines! on which, with starry light,
Those lamping eyes will deign sometimes to look,
And read the sorrows of my dying spright,
Written with tears in heart’s close-bleeding book.
And happy rhymes! bath’d in the sacred brook
Of Helicon, whence she derived is;
When ye behold that Angel’s blessed look,
My soul’s long-lacked food, my heaven’s bliss;
Leaves, lines, and rhymes, seek her to please alone,
Whom if ye please, I care for other none! |
La ceasu-n care grijile se stâng,
S-a smuls din închisoarea de pământ
’Cest duh al meu, spre-a cugeta adânc
La toate ce-n răspărul firii sunt,
Ca aste vremi, în care tot ce-i bine
E lucru rar, sfiala-i umilită,
Vai, aste vremi de putrejune pline
Greu chinuie o inimă cinstită.
Şi gândurile astfel zăbovind,
Vedenii mi-apărură deodată,
Chiar gândurile mele zugrăvind,
Încât fiinţa-mi e cutremurată.
Priveşte-le, domniţă preafrumoasă:
Din ele adevăruri vor ieşi. |
| Edmund Spenser |
traducere de Dan Duţescu |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
07 mart.
What lips my lips have kissed, and where, and why,
I have forgotten, and what arms have lain
Under my head till morning; but the rain
Is full of ghosts tonight, that tap and sigh |
Ce buze ale mele sărutară,
şi care braţe m-au cuprins fierbinte,
de ce şi unde, nu-mi aduc aminte.
Dar noaptea-mi bat în geam şi mă-nfioară |
Upon the glass and listen for reply,
And in my heart there stirs a quiet pain
For unremembered lads that not again
Will turn to me at midnight with a cry. |
strigoii ce se tânguie pe-afară;
şi doare, doare gândul că-nainte
veneau aci iubiţi să mă alinte,
şi nu mai vin să mă iubească iară. |
Thus in the winter stands the lonely tree,
Nor knows what birds have vanished one by one,
Yet knows its boughs more silent than before: |
Cum singur, fără cântători, copacul
se-ntreabă iarna unde-şi duc ei veacul,
cu crengi tot mai tăcute şi înfrânte, |
I cannot say what loves have come and gone,
I only know that summer sang in me
A little while, that in me sings no more. |
nici eu nu ştiu pe unde-i fiecine.
Dar ştiu că vara ce-a cântat în mine
o clipă doar, nicicând n-o să mai cânte. |
| Edna Saint Vincent Millay |
traducere de Paul Abucean |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
29 feb.
Tir‘d with all these, for restful death I cry:
As, to behold desert a beggar born,
And needy nothing trimm‘d in jollity,
And purest faith unhappily forworn, |
Scârbit de tot, izbava morţii chem,
cel drept cerşeşte, laşul îşi arogă,
nevolnic, a magnificenţii togă
şi gândul pur se stinge sub blestem. |
And gilded honour shamefully misplac‘d,
And maiden virtue rudely strumpeted,
And right perfection wrongfully disgrac‘d,
And strength by limping sway disabled, |
Cinstirea-i împărţită grosolan,
e pângărită casta feciorie,
perfecţiunea-i frântă de urgie
şi-ngenuncheat, orice sublim elan. |
And folly (doctor-like) controlling skill,
And simple truth miscall‘d simplicity,
And captive good attending captain ill.
And art made tongue-tied by authority, |
A artei gură trândavu-o astupă,
nerodul, iscusinţii-i porunceşte
şi adevărul singur se smereşte
robit mişelului ce stă să-l rupă. |
Tir‘d with all these, from these would I be gone
Save that, to die, I leave my love alone. |
Scârbit de tot, m-aş stinge fără glas,
dar dragostea, murind, cui să o las? |
| William Shakespeare |
traducere de Gheorghe Tomozei |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
15 feb.
How like a winter hath my absence been
From thee, the pleasure of the fleeting year!
What freezings have I felt, what dark days seen!
What old December‘s bareness everywhere!
And yet this time removed was summer‘s time;
The teeming autumn, big with rich increase,
Bearing the wanton burden of the prime,
Like widow‘d wombs after their lords‘ decease:
Yet this abundant issue seemed to me
But hope of orphans, and unfathered fruit;
For summer and his pleasures wait on thee,
And, thou away, the very birds are mute:
Or, if they sing, ‘tis with so dull a cheer,
That leaves look pale, dreading the winter‘s near. |
La fel ca iarna mi-a fost lipsa ta,
O, tu plăcerea omului ce piere!
Ce îngheţat eram, cum vremuia!
Ce ger pustiu pe toate sta-n putere!
Şi totuşi adia văratic soare
Şi toamna ne sporea bogată-n tort.
Purtând o caldă binecuvântare
Ca trup de văduvă când soţu-i mort –
Dar tot belşugul îmi părea nedreaptă
Nădejde fără floare, rod sărac.
Când bucuria verii te aşteaptă
Şi tu ai plecat, chiar păsările tac.
Ori de mai cântă, e cu-atâta jale
Că frunzele pălesc pe-a iernii cale. |
| William Shakespeare |
traducere de Ion Pillat |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!