Verbul a participa vine din latină – participare, pe filieră franceză – participer, fiind, în consecinţă, un neologism. Sensul de bază al termenului se referă la „a lua parte la o activitate, la o acţiune, la o discuţie”. Alte două sensuri au în vedere, unul – aspectele materiale, adică „a lua parte la o întreprindere economică, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obţine un câştig)”, celălalt – aspectele spirituale, deci „a împărtăşi starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva într-o împrejurare dată”.

Participarea presupune, prin urmare, un parteneriat pentru a realiza un anumit lucru sau acţiune, fiind sinonim cu a lua parte, a se asocia, o contribuţie care poate avea, însă, ca scop, şi un câştig financiar – a asista, a colabora, a coopera, a conlucra. De asemenea, asocierea la trăirile cuiva poate însemna ataşament, chiar prietenie, pentru că, astfel, beneficiile vor fi deopotrivă ale tuturor celor implicaţi. În orice caz, participarea este rezultatul unei convingeri interioare că actul acesta poate face diferenţa.

Continuare »

Verbul a împărtăşi are incluse în dicţionare câteva sensuri, a căror lectură m-a dus cu gândul la elemente fundamentale ale comunicării interumane. Termenul acoperă mai întâi de toate o dimensiune religioasă, însemnând a (se) supune ritualului împărtăşaniei şi stabilind sinonimie cu frumosul a (se) cumineca sau cu a (se) griji, cel care lămureşte singura grijă pe care creştinul trebuie s-o aibă, legat de viaţa sa pământească.

Continuare »